Nu mă vei avea
În zeci de zecimale mi-ai împărțit tăcerea
Și în fâșii de mare, cândva, m-ai aruncat.
Tu nu știai că țărmul concav privirii tale,
De sidefii nisipuri mă ține ancorat?!
Ai spart clepsidra vieții în sute de fărâme,
Dar reformate-n tine, săruturile dor...
Ciob de oglindă - lacrimi... Acum mă-ntorc la tine,
Cu tine ca-ntr-o luptă-mi doresc să mă măsor.
Oh, nu, nu sunt sirenă! Nu-s îmbrăcată-n zale!
Privirea mea ascunde sclipiri chihlimbării...
Îți este dat, pedeapsă, de-acum, misionare,
Să-ți plângi nesăbuința în fiecare zi.
Îmi speli pierduta urmă... Un val te biciuiește!
Ți-ascunde-ntunecarea, iar tu te pierzi în ea,
Apusul ca o nimfă de vis mă urmărește...
Mă-ndrept către apusuri... Tu nu mă vei avea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre nisip
- poezii despre misionari
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.