Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viața ți-ai dus-o
În iad pământesc.
Cuprinsă de grijă
Patru prunci ai crescut,
Credința în Tatăl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
Lumina prea sfântă a vieții s-a dus...
Zadarnic și lacrimi, zadarnic suspine...
De-acolo, din ceruri, cu sufletul strâns,
Măicuța-ți privește, privește spre tine.
Oh, fie-i țărâna ușoară de-acum!
Și trupul lumesc de acum doarmă-n pace!
Prea bună măicuță, așa te cinstesc,
Tu pumn de pământ căutându-ți lumină,
Plecat de curând dintre noi, fără vină...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.