Pas
Pun curajos piciorul în față
la început, copiindu-i pe alții desculți
și când cu toții mă răsfață
... născătorii adulți,
mă încalț, strâng șireturi de drumuri
puse fundă pe piele
și pășesc spre făclia lumânării cu fumuri
până îmi rod vis, pingele...
salt, sau fug, ca să scap de pământ
chiar de știu că nu zbor
și-mi las pașii doar urme, la ușa înspre sfânt...
când mă duc să mă culc... ca să mor.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre răsfăț
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.