În şa peste lună

N-am legănat cu horă confuză,
În matca iubirii, curcubeul rotat,
Dar cu lumina de zare pe buză,
Am ridicat din ţărână un vad disperat!...

Şi zică-mi-o lumea, peste scânteie,
C-am şters unduirea de foc, în rafală,
Iubit-am şi-n stele pictată femeia
Şi flacăra verde, aprinsă şi pală!...

De-a surda poştaşul la curtea-mi înaltă,
Va bate mustangul în şea peste lună,
Trăiesc în cuvinte, când iambul tresaltă
Şi-s gata de luptă, din vârf de răsură!...

De-acuma prieteni, vă sunt salahor
Şi vă fac dimineaţa, ne-mai-văzută,
Din spatele rimei de foc mă cobor,
Să vă-mpuşc chiar de jos, din dedută!...

N-am legănat cu spiră confuză,
În matca tăcerii curcubeul rotat,
Dar totdeauna, cu sarea pe buză,
V-am iubit pământeni, desperat!...

poezie de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!