Copil
Când eram copil cuminte,
Gândul bun îmi da povață,
Să-mi adun la drum fierbinte,
Toată dragostea de viață.
Năzuind la vreme calmă,
Drum de soare, vis de foc,
Adunam avântu-n palmă
Și fântâna cu noroc.
Mi-aprindeam de zbor menirea,
Sorii care-mi ard în fire
Și-mi strângeam nemărginirea,
Într-o slovă de iubire.
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sfaturi
- poezii despre noroc
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.