Culpabila tăcere
Știați?
Vai, nu știați...
De când e pe Pământ,
greșeala ține-n sipet
două odoare scumpe:
sentința-i prima!
Iar cea de-a doua,
precum știți,
e dreptul la iertare!
Atâta că, Iertarea,
naivă și credulă,
Duce-n spinare, greu,
o crâncenă rivală:
condamnarea!
Fără dreptatea judecății!
De ce? E simplu:
ca să-i prindă locul!
Urmeaz-apoi, desigur,
înghiterea găluștii!
Înghiterea găluștii e...
Sigur că știți: tăcerea!
Culpabila tăcere!
Adică, el, umilul,
vechi și etern supliciu!
Fructul complice,
al nevinovăției!
Morală:
când știi că ești nevinovat
nu te deda tăcerii!
Strigă cât poți:
Dreptate!
pamflet de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre iertare
- poezii despre dreptate
- poezii despre naivitate
- poezii despre moralitate
- poezii despre greșeli
- poezii despre fructe
- poezii despre credulitate