Cumplite tăceri mă ard în zile ploioase

Cumplite tăceri mă ard în zile ploioase.
Privesc pe geam şi nu găsesc răspunsuri.
Nu mai ştiu să caut lucruri frumoase,
Care să-mi bucure sufletul în poetice rânduri.

Mă aşez lângă tine şi m-atinge tristeţea.
Te doresc, te resping, nici eu nu mai ştiu.
Eşti visul ce-mi macină lin tinereţea,
În trecute simţiri, fiori-n suflet pustiu.

Se prăvălesc peste mine şlagăre ninse.
În vechea cameră se-aude un disc
Despre clipe năluce-mbrăcate-n mirese,
Căci orice iubire prezintă un risc.

Mi-ai vândut iluzii în pierdute-anotimpuri.
Copilul din mine s-a bucurat naiv,
Precum un magician mi-ai oferit trucuri
Şi m-am pierdut în ochi-ţi contemplativ.

Adesea te-ntreb de m-ai iubit?
Tăcerea ta mă învăluie trist.
E un lucru ştiut că nu te-am dorit,
Resemnată am simţit că mi-ai fost sortit.

Joc ruleta rusească cu bastardul destin.
Aleg să rămân, deşi ştiu că greşesc.
Mă laşi pentru-o clipă chiar să te domin,
Plăcută senzaţie să te-mblânzesc.

Ploaia păgână-mi loveşte pervazul.
Pereţii din cameră simt că mă strâng.
O lacrimă dulce-mi brăzdează obrazul,
Mi-o sorbi de pe faţă c-un sărut prelung.

Pleoapele-mi grele topite de dor
Se-odihnesc pe pieptul tău lat.
În visul meu aşezată tăcută pe-un nor,
Iubirea-mi din suflet s-a conservat.

Ne-am despărţit de zeci de ori pân-acuma,
Dar tot împreună ne-a adus viaţa.
Semănăm în urma noastră furtuna,
Când te văd surâd, ori mi se-ntunecă faţa.

Eşti calea-mi spre iad sau spre rai, nu ştiu sigur.
Doresc, împlinită lângă tine să fiu,
Când trupu-mi atingi mă simt ca un mugur,
Păstrat pân-atunci într-un umed sicriu.

Existenţa mea e legată de tine,
Tablou infinit cu scene de-amor.
Gelozia mă mistuie, când nu eşti cu mine,
Urletele îndoielii se unesc într-un cor.

Pentru mine eşti o persoană aparte.
Florile toate din balcon îmi arată,
Petale păstrate cuminte-ntr-o carte,
Curioase cuvinte sădite în artă.

Dorinţă curată şi dor de mai bine,
Nutresc noi doi să avem la final.
Culoare şi zâmbet să se îmbine,
Într-o rază de soare ca un pumnal.

Destinul cu râvnă pentru noi să lucreze,
Ploi şi nămeţi hotărâţi să-nfruntăm.
Iubirea noastră peste ani să dureze,
Intemperiilor vieţii să nu cedăm.

Bucureşti, 10 februarie 2013

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (10 februarie 2013)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Votează! | Copiază!