Ehei, trecut-au anii!

Înalt frumos ca bradul
Mămica te-a făcut.
La oaste şi la fete
Eşti tare priceput.

Aşa să fie oare?
Sau e doar amăgire
A ce erai odată?
Măi, măi, aşa să fie?

Ehei, trecut-au anii
Peste al nostru chip,
Dar n-are importanţă
Că eşti frumos... ţi-o zic.

Un rid pe ici pe colo,
E... ce mare scofală
Când minte ţi-e întreagă
Şi gândul tău pofteşte
Şi râzi de bătrâneţe,
E drept... puţin prosteşte!

Şi n-are importanţă
Că păru-i mai sărac,
În schimb ai chica mare
Şi totu-i compensat.

Desigur ar fi multe
Acum de relatat,
Dar teamă-mi e de tine,
Că te-oi fi supărat,
Că te-am ciupit oleacă,
Dar nu de unde vrei,
Ci de un loc anume,
Pe nume nu-i pot spune.

În consecinţă, Nae,
Încep a mă scuza,
Puţina ironie,
Desigur, nu e rea.
Ea mintea o ascute
Şi spiritul la fel,
Mă iartă şi nu crede
Că am sufletul mişel!

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Votează! | Copiază!