Psalm 2
Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiștea căruței chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colțuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic șobolani,
Iar eu le mișc căruța, o împing cu silă
Și-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierți, când eu întrec măsura
Și dau cu mizerabilii de-a dura!?
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre iertare
- poezii despre furnici
- poezii despre bunătate
- poezii despre apicultură
- poezii despre albine
- poezii despre aer
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.