Femeia
Am prins focul de-o aripă și l-am închis în pumn
Și marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Și pământul să se ridice în trup
Și trandafirii să-nflorească în perechi
Și-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ți-am îndesat marea în orbite
Și în corp căldură din miez de pământ,
Să poți să plângi atunci când n-ai cuvinte
Și să-ncălzești orice așezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Și ți-am uscat o ramură de laur
Și-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Și le-am suflat pe toate împrejur.
Ți-am presărat pe buze praf de stele
Și-o coardă-n inimă să îți vibreze
Și pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.
Ți-am pus aripi de îngeri în gândire,
Și-n înimă o aprigă scânteie,
Să-mpraștii în jurul tău numai iubire
Căci asta ți-e menirea de femeie.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre aripi
- poezii despre îngeri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tezaur
- poezii despre tauri
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.