* * *
Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie să așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!
Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
după o iarnă aridă!
Dacă mă aruncați în ibricul de ceai
mă transform într-o licoare plăcută
la gust și cu aromă dătătoare de sănătate!
Consumați-mă cu încredere, nu mă supăr!
Nu mă supăr nici când îmi rupeți frunzulițele!
E drept, vă pișc puțin dar
nu vă speriați, n-o fac cu ură!
Doar glumesc cu voi
pentru că-mi sunteți foarte dragi!
Și, de fapt, pișcătura mea e benefică,
vă pune sângele în mișcare
și vă calmează durerile
articulare!
Eu nu mor niciodată!
Rămân cu voi până dă înghețul
și, dacă mă puneți la uscat,
vă sunt de mare folos și în timpul iernii!
Vă iubesc!
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lalele
- poezii despre iarnă
- poezii despre încredere
- poezii despre zile
- poezii despre vișine
- poezii despre umor
- poezii despre sănătate
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 mai 2014: |
| Dacă ar trebui să aleg între urzică și lalea, urzică mi-aș dori să fiu! Urzica e prima plantă pe care o caut în grădină, primăvara! Doamne, ajută-mă să fiu ca urzica: sinceră și dătătoare de viață! |
2 Mihai Simionescu [din public] a spus pe 3 mai 2014: |
| Mie mi-a plăcut partea mai urzicată a citatului. Nu înțeleg însă de ce nu a fost publicat ca poezie, pentru că este P O E Z I E. Ideile din fragmentul despre mult hulita pe nedrept plantă, sunt mult mai limpezi, și au darul de a furniza acel fior poetic necesar, E drept, vă pișc puțin... (!) Da, uneori avem nevoie să mai fim pișcați și de plante, pentru a ne trezi din letargia cotidiană. Menținerea pe această linie creativă, nu poate să fie decât un preludiu spre un salt calitativ. Vă doresc mult succes! |
3 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 mai 2014: |
| Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! De trei ori, căci astăzi e 3 (mai)! Mă grăbeam și am uitat să-i scriu titlul! Mii de scuze! Inițial, poezia fususe un comentariu scris în cinci minute, la un comentariu de sub un citat ce rulează acum pe site (ușor de ghicit, nu?)! Dar, din anumite motive, i-am schimbat locul și, mai les, destinația! Poate am să revin cu îmbunătățiri! |
4 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 3 mai 2014: |
| Intervenția ulterioară în text, poate duce la îmbunătățirea sau la alterarea mesajului poetic. Ideal este să nu vă grăbiți (vezi, Graba strică treaba!). Sunt pe site oameni, care asta așteaptă, scapără chibritul pe limba... română! Ăștia cică sunt critici literari! Vai steaua lor! |
5 Agamiță [din public] a spus pe 3 mai 2014: |
| Ideea e frumoasă dar se vede că e scrisă "în cinci minute" De ce atâta grabă? Ca să puteți reveni ulterior cu "îmbunătățiri"? |
6 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 8 mai 2014: |
| Domnilor, abia acum am descoperit ultimele comentarii! Îmi cer scuze și, în calitatea mea incontestabilă de performeră a recunoștinței, vă răspund acum! V-am promis că voi reveni cu îmbunătățiri și vă fac și o surpriză: Vă voi împărtăși câteva din gândurile mele prin protagonista mea! Eu sunt urzica voastră de toate zilele, alias rinocerul, alias maimuțica! În speranța că nu v-ați pierdut generoasa cauză pentru calitățile mele terapeutice, vă invit să vă lăsați baltă toate interesele și (cu mănuși sau fără), să veniți să mă admirați, cât de mare și frumoasă am crescut între timp, căci, a plouat necontenit! Așadar, eu, Urzica însămi, ca vedetă a Lumii botanice, am de făcut următoarele mărturisiri, în favoarea creatoarei mele: Această poezie, i-a fost inspirată de un citat, dedicat mie! Autoarea m-a ales pe mine ca protagonistă, din instinctul său (exagerat) de dreptate! Urzică ? Sau lalea? -autoparodie- Eu, Urzica, nu sunt nici pe departe cenușăreasa nomber on a planetei-! Un om răuvoitor m-a acuzat de însușire frauduloasă a unui titlu nobiliar: Laleaua! Am fost ostracizată, suspectată de fals în acte publice, batjocorită și repudiată în văzul întregii omeniri! Vă rog, din seva mea sinceră (adică suflet): nu-i dați crezare! Eu nu m-am considerat niciodată Lalea! Dimpotrivă, sunt eclipsată pe nedrept de distinsa doamnă, fără să-mi fie recunoscute calitățile mele curative: docilitatea, apetența de viață și, mai ales, imunitatea față de resentimentele voastre! Oricât m-ați călca în picioare și în ciuda permanentenlor voastre tentative de a mă elimina din viața voastră, eu rezist cu tenacitate și vă iubesc din toată clorofila mea candidă! Ca argument al statorniciei și consecvenței mele, eu sunt cu voi, de la primul zâmbet al regelui Soare și, până la primii fulgi de nea! Și chiar și după aceea, dacă vreți să mă păstrați! Am pentru voi neprețuite daruri! Vă implor: când, o părticică din trupul vostru e-n suferință, veniți repede la mine! Veniți repede și rupeți din mine, câte frunzulițe poftiți, chiar și tulpina, dacă vreți! Apoi chivernisiți-vă o licoare aromată și dătătoare de viață! Poftiți cu toată încrederea, nu mă supăr! Dimpotrivă, mă simt onorată să vă pot fi de folos! E drept, când mă culegeți, vă pișc un pic! Dar nu vă speriați, n-o fac nicidecum din răutate, ură sau dușmănie! Ciupitura mea face parte din instinctul meu de autoapărare! Altfel toate animalele și, mai ales caprele, șacalii, vulturii, m-ar înfuleca pe nemestecate, iar vouă nu v-ar mai rămâne nimic! Apoi, firea mea poznașă îmi privilegiază o oarecare spiritualitate! Îmi place umorul și ador să vă văd râzând în hohote sau, măcar să-mi zâmbiți amabil, din când în când! Eu, Laleaua, în antiteză cu Urzica -rivala mea- sunt cea mai frumoasă floare a primăverii! Grațioasă, delicată, superbă! Și nu mă laud! Însă, din nefericire, vă însoțesc doar treizeci de zile! Mai exact, de când începe Postul cel mare și până când, voi îl răstigniți pe Mântuitor! Pe urmă mor și abia peste trei sute de zile revin la voi! Asta e! Sunt efemeră, la fel ca sentimentele, recunoștința și amplitudinea castității voastre față de Bine și Frumos! Eu, spre deosebire de puternica Urzică, sunt plăpândă și cea mai mică agresiune a voastră mă ofilește subit și chiar mă poate pierde! Domnule Mihai Simionescu Dacă aveți ceva să-mi spuneți, spuneți-mi aici, în maniera preferată de mine! Orice ieșire din registrul conversației neprotocolare îmi creează neplăceri în viața particulară și-mi limitează libertatea de a mă afla în acest loc, atât de drag! Citatepedia și e-mailul personal sunt singurele variante de comunicare cunoscute de mine pe Net! Nu mă pricep la feisbuciucuri, forumuri etc. Vă rog respectuos, să mă înțelegeți! Domnule Vedetot N-am înțeles prea bine raportul dintre poezia mea și revolta împotriva anumitor critici! Îmi pare rău că încercați distorsionarea subiectului într-o anumită direcție! Iar persoana, subtil invocată, nu este nicidecum un obstacol al modestei mele evoluții! Dimpotrivă, este omul care mi-a stat alături cel mai mult pe acest site! Sincer și necondiționat! Fără exagerare, este unul dintre puținii oameni care m-au făcut să mă simt bine, importantă și specială! Precizez: e singurul om care nu folosește citatele ca armă de răzbunare! Stima mea pentru astfel de oameni e infinită! Da, domnule Vedetot, vă conjur: faceți ce face acest om, renunțați la vai steaua lor și veți fi acolo, în seiful de maximă siguranță al inimii mele! Domnule Agamiță (sau cum v-oți numi): Vă ador! |
7 Atena Dumbravă [utilizator înregistrat] a spus pe 8 mai 2014: |
| Unde este surpriza? Sub urzică sau sub lalea? Această poezie i-a fost inspirată de un citat, dedicat mie. Confuz și iritant în același timp! Cui i-a fost inspirată, lalelei, sau urzicii? Un singur cuvânt despre poezie: Dezastru! Comentariul 6: Vorbe în vânt! |
8 radu pelican [din public] a spus pe 9 mai 2014: |
| incurcate mai sunt caile literaturii, mai ales cand n`ai invatat sa mergi pe propriile picioare, sau te impiedici in tocurile cui. in literatura ca sa rezisti nu e de`ajuns talentul, iti trebuie si mult curaj, si mai ales sa ai sprijin. dar cand pe cei care trebuie sa te bazezi le dai cu piciorul, esecul este asigurat. cam asa se intampla si in cazul de fata. |
9 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 9 mai 2014: |
| În literatură nu trebuie să te arunci cu capul înainte. Întinde mai întâi un deget. Dacă îl retragi nezgârâiat, continui, dacă nu iei o pauză. Literatura e un teritoriu, presărat cu mine, legate între ele cu fire invizibile. Oricând poți atinge una. Apoi inevitabilul îți retează bruma de speranță. În literatură rezistă oamenii cu talent, nu cei care egoul le este prea strâmt, și de ce nu? și prea larg! În literatură intră cine vrea și rămâne cine poate. Poetul, dacă este făcut și nu născut, nu va scoate din peniță decât surogate. |
10 Agamiță [din public] a spus pe 9 mai 2014: |
| Așa e, Veto, mânca-ți-aș talentul! În literatură trebuie să te arunci cu capul înapoi. Sau, cel mai bine, fără cap. Pentru că acest organ îi aduce poetului numai necazuri. Tu, care ești făcută (și nu născută) criticăreasă scoți din peniță numai perle. Bunăoară, deși ai deprins filologia la coada vacii, ne explici ce este literatura (izlaz minat) cine intră și cine rămâne, acolo. Tare mă mir că inevitabilul nu-ți retează bruma de speranță. Să te întorci și tu, onest, la grădina de zarzavaturi că deja e luna mai și n-ai sădit, nici roșii nici ardei gras. |
11 Agamiță [din public] a spus pe 9 mai 2014: |
| Măi, Pelicane! Cred că ți-a rămas un pește în gât de la ultimul cenaclu de baltă. Aista-i sait de cultură, nu cherhana, puicusorule... În literatură îți trebuie operă recunoscută de experți, nu de microbiști de doi lei. Vă cam supără talentul Doamnei? Păi, Doamna are carte. Uitați-vă și luați exemplu de la scriitura ei impecabilă, împiedicaților... |
12 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 9 mai 2014: |
| are carte Cu ISBN, sau în regie proprie ca B.M.? Și mă rog frumos, unde vezi tu experți puicusorule. Tu ești expert? Ptiu! Să nu fie de deochi. Am dat-o naibii, cu de-alde Agamițică, ex... perți! |
13 Agamiță [din public] a spus pe 9 mai 2014: |
| Veto! Iar începi cu "regie proprie"? Ți-am mai spus că ISBN primește orice crescător de capre dacă plătește la editură cincizeci de lei (echivalentul a trei chile de telemea). Iar edituri sunt prin toate comunele. Și ți-am mai spus că am divorțat de tine! Din cauza ta mi-am schimbat și numele. Că de când ne-am cununat (singura mea greșeală de tipar) numai de ISBN-uri îmi vorbești. Doamna are carte în sensul că e școlită. N-a absolvit, ca tine, de la distanță, școala profesională de legumicultură. Doamna scrie. Are idei, are imaginație. Deci scrie. |
14 Veta M. Aga -Mița [din public] a spus pe 10 mai 2014: |
| Doamna scrie Nu-i o noutate, se vede! Are idei False! are imaginație De urzică moartă! Deci scrie Mulți o fac! Numai că mesajul e printre rânduri! * Domnule expert citiți comentariul 5. * Aveți curaj? * Ei, da, aveți carte (fără ISBN, sunteți avar, nu vreți să dați cinci leuți pricăjiți) numai că vă grăbiți, ca să puteți reveni. * 5 minute înseamnă pt. dv, o veșnicie! |
15 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 10 mai 2014: |
| Mie îmi vorbești dolofanule de ISBN? Măi, expertule eu mi-s redactor la Editura Curca plouată din comuna Crăcănații de sus! Divorțând de mine, nici nu-ți dai seama ce pierzi! Puicusorule! |
16 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 11 mai 2014: |
| Doamna, tot e bine ca ne-ati dat un ragaz cu visinele acelea, pentru ca deja incepusem sa am alergie. Domnule Agamita, stimabile Agamemnon: esti atat de darnic cu unii dintre supusii tai, incat iti folosesti iar dublul-standard, Tocmai asta e ideea.Ca-n ultima vreme doamna IM nu prea mai scrie. Cred ca nu te referi la comentarii, unde este foarte combativa. Eu, abia astept ceva cu-adevarat de referinta, pentru a-mi napusti laudele asupra doamnei IM. |
17 Agamiță [din public] a spus pe 11 mai 2014: |
| Iulia, Nu te mai lua după toate fetele, Vetele și Vetuțele! Ai talent, iar scriitura ta este de calitate. Ți-o spun eu, care sunt un expert dovedit și recunoscut, de la "pașopt" încoace. Ai făcut progrese astronomice de când nu te mai ocupi de îngeri, mere și cofițe... Alex! Eu nu lovesc în doamne, Doamne ferește! Am atacat doar câțiva fătălăi lirici, niște Conchite literare care cred că vor da lovitura, ascunzându-și discutabilele organe, în fuste. Pe tine te-am lăudat decent și discret. Adică așa cum trebuie. |
18 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 12 mai 2014: |
| Progrese astronomice? Ah, nu știam, de ce simțeam că plutesc prin alte galaxii! Deci, asta era! Cred că, de la admirația față de senieur Anestin, mi se trage! Sir, Agamițică! Dintr-o mișcare de condei, m-ați teleportat direct pe Everest! M-ați luat prin surprindere și n-am la mine, nici măcar fiola obligatorie de nitroglicerină! Aici e magnific, mai ales că, posteritatea m-a nominalizat la nobelul post-mortem! Aruncați-mi o coardă ca să pot coborî la poalele muntelui! unde mi-e locul! Sir! Maestro! Sensei! M-ați ridicat prea sus iar eu am rău de înălțime! Înțeleg că vreți să mă încurajați! Dar, vă conjur, stimatul meu mentor: e mult prea mult! Eu știu precis unde mă situez și nu voi cădea în capcana deșertăciunilor! Dar vă mulțumesc! Și recunosc, modest: Nu mi s-a mai întâmplat! Nu mi s-a mai întâmplat să simt o răsuflare atât de aproape! Dumnezeu mi-a dat numai jumătăți de măsură! Și m-a pus, întotdeauna să aleg: între a muri pentru ce mi-a luat: (Lolita -făptura care m-a iubit cel mai mult pe Pământ-) și a învia din nou pentru ce-mi dă, în loc! Dar, ca de obicei ceea ce-mi dă în loc este veșnicul cuțit cu două tăișuri! Veșnica ironie a sorții ... |