* * *
mă trezesc adeseori între predători
și săraci
încercând să deschid niște ochi.
presimt că n-o să rezistăm păcii,
doar nu poți rămâne la infinit
cel mai prost.
adevărul este
urâțit și ascuns sub tăceri.
de cunoscuți mă lepăd, ca de un viciu,
reazem de gardul bisericii
niște idei -
să nu se ducă societatea de râpă
și însemn locul cu pietre.
poate apuc să rezist până mâine,
poate nu cad.
poezie de Nicolae Tudor din Cuvinte învărgate
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
- poezii despre pace
- poezii despre infinit
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.