Leo

Îmi sună clopotul, parcă din nou, de-o noapte de înviere
La fel de stranie, râvnită ca pe-o sursă din întunecat, lumină
Ce nu mai vine de mult timp şi nicidecum nu-i semn c-o să revină,
Să scalde suferinţe, neîmpliniri, dezastru, uitată mângâiere.

Resimt din puritatea însămânţată-n gând, cu post de trup
Pătruns în suflet de-o credinţă; că-i retur, balanţă-n neştiută viaţă...
Dar dusă e speranţă, zi de zi întoarsă-n pierdere, cu ascunsă faţă,
Ca moartea nevăzută, presimţită, stând inert... doar timpul să-l astup.

E înălţare în piept, ce îngână aproape afon coralele pascale,
Zvâcnind ca fluturele retrezit din stern, un zbor de pene îngereşti,
Ce fâlfâie pe-obrazele în bătaia caldă-n roşu a lumânării, acum cereşti...
Purtată-n grijă pân' la casa, m-aşteptând, s-o binecuvântez de jale.

Mă înfrupt licori cu bunătăţi dorite de pe masa întinsă, albă spumă,
Pictată tot pastel cu dăruinde pofte fumegânde-n izuri gurmandize;
Ochi în ochi, cu partea-mi dragă, sparg coaja sângelui sub licăriri de brize
În languros relaş. uitând de tot, de mâine, ieri pierdut, de amertumă.

M-adorm alături de corp fin, şoptindu-mi-se sunete din muzica adulată,
Ce-o revisez... Şi abrupt, se aude neîntrerupt un scâncet, mieunat strident,
Ca rugă disperată se-ncurcând cu somn într-un cerşit nestăpânit, ardent;
Un început de fiinţă; un cartilaj pelat, alb, mic, se naşte în noaptea înstelată.

Ce semn divin e oare, ca din mojarul timpului o noapte să se aleagă
Atât de unică... Şi nu doar una, încă o fiinţă, tot alb cast, să nască pură,
Din Neri, pisicuţa; un petec negru-ntins, găsită de pe stradă în bătătură,
Demult... Aproape moartă o zi, resuscitată iar, ajunsă mama dragă...

Fără de frica lumii, crescuţi în dor şi sentimente, Leo, Petty, fraţi
-Doi jucăuşi cu lupul mare al curţii şi-alţii, alţi căţeluşi tot părăsiţi-
Nu ştiu de frica răului, cu albastrul cerului în ochi, de-o noapte hărăziţi,
Vieţii... Pân' ce-azi, simbol de-o savană-n patru luni, e găsit mort, e printre îngropaţi!.......

Leo, promisiune a vieţii, un cotoiaş sublim, alb pur, cu ochi de-azur, victima etnicilor lai... şatră de declasaţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!