Ce-i
Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu știu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu știe să se-nchine.
Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care crește
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrănește.
Să nu mai fiu al tău, să nu mă lași,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se știe numărul de pași
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.
Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi pași neispășiți ai dragostei?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre supărare
- poezii despre numere
- poezii despre mâini
- poezii despre limite
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.