Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre păsări
- poezii despre prostituție
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre mulțumire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.