Mare tărăboi

În ogradă-i tărăboi
Chiar pe faţă, să se vadă
Între cocoş şi răţoi
Se stârni o nouă sfadă.

Cu aripa ridicată
Ţanţoş şi cu pas vioi,
Cum nu l-am văzut vreodată
Avertiză pe răţoi.

- Te judec după ce-mi eşti
Tu mă-mpingi către necaz.
De-mi ciupi una din neveste,
Te iau şi te-arunc în iaz!

- În iaz! Bată-te norocul
Pentru-atâta, că-ţi ţin locul!
Fie-ţi mintea înţeleaptă
I-o-ntoarse răţoiu-n şoaptă.

Ş-apoi care crezi din doi
Că rupând tihna apoi,
Va ajunge în mocirlă,
Eu pe tine am să te-nmoi!

Cine e mai vinovat
De fapte necugetate
Când pleci zilnic, pintenate
Prin vecini după moţate?!

Îi întrerupse gospodina
Şi stăpâna celor doi,
Ca să le servească cina
La cocoş şi la răţoi.

- Tu mutac şi tăfălog
Aşezat şi fără grabă,
Văd că te ţinuşi de treabă:
Din tot oul un boboc!

Bărbăţia dumnealui
Care cântă atât de des
La cinci ouă, doi trei pui!
E uşor de înţeles.

Asta e dovada vie
Că-ţi risipeşti din bărbăţie.
Eşti mereu îndrăgostit,
Doar tu vrei să fii iubit!

Morala:
La cocoş şi la răţoi,
Ca la semeni dintre noi,
Hărnicia, spun în şoapte,
Se măsoară după fapte!

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!