Echilibru
Pentru că văd lumea otrăvită
de ipocrizie și de egoism brutal,
ar trebui să nu mai vorbesc
despre nuferii nefolositori, despre cuibul de vrabie
de sub streașina casei?
Pentru că am cincizeci și șase de ani
trebuie să iubesc, dacă chiar trebuie să iubesc,
numai idei nu oamenii,
ci idea de oameni?
Pentru că trebuie mult efort pentru a stabiliza
o lume ieșită din țâțâni,
trebuie ca omul să vadă numai un tovarăș de muncă
și niciodată un om?
Sunt mai multe înțelesuri decât cele
din cărțile despre economie,
iar o parte a celei mai rele mahala
este luna răsărind peste ea și
ochii jelind și
buzele râzând.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vorbire
- poezii despre ochi
- poezii despre nuferi
- poezii despre muncă
- poezii despre iubire
- poezii despre idei
- poezii despre fățărnicie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.