Mă personificam şi mă dedublam în fiinţa naturii, trăind la parametrii spirituali greu de depăşit. Am înţeles, integrându-mă în trupul acestei toamne târzii, că pot fi o eroare, atât de uşor, dar nu înţelegeam de ce umbra mea devenise eroarea de-a fi. Poate că trăiam o cu totul altă datorie, a vieţii anterioare, iar acum mă grăbeam să împlinesc tot ce aveam de făcut, în scopul de a mai trăi câteva mici frământari menite să-mi asigure fericirea la care visasem dintotdeauna. Şi uite aşa, căutam să ma pierd de ea, de umbra, dar ea, credincioasă, mă urma peste tot.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!