Mustrarea de cuget este un soi de tristețe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranță că ceea ce facem este rău, ne-am abține de la a face acest lucru, pentru că voința aspiră numai spre lucruri care au măcar aparența că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am și făcut este rău, am simți căință, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu și a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simți. O putem de altfel preveni prin aceleași mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre bine și rău
- citate de Descartes despre bine și rău
- citate despre tristețe
- citate de Descartes despre tristețe
- citate despre timp
- citate de Descartes despre timp
- citate despre superlative
- citate de Descartes despre superlative
- citate despre siguranță
- citate despre cercetare
- citate despre asigurări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.