Odă solară

Ce învăluie osmotic caldu' în plăpândul derm
Şi gâza, chiar şi musca, se dănţuiesc, biz... are
Şi din pomi verzi de cruzi, petale ning şi ferm...
Pământul frige tălpi, le uşurând să zboare!

Şi-omăt pufos, pe albastrul de cer, se-anină acuma,
Doar păsări în elan îl întretăind fugar
Cu ciripit coral, ce împrăştie cum spuma;
O nea ce-a îmbătrânit, spărgându-se-nspre altar...

... Căci să se roage-ar vrea, acum ce-ajuns bigotă
După ce-a pedepsit nevinovaţi să moară
Doar ceva timp în urmă, se-nvăluind în flotă
De vânturi cu nămeţi, rănind, muşcând cum fiară...

Norocul e uitarea -căci albul cast şi pur
E numai o himeră ce se topeşte în fond
Redând vieţile luate din seva-i de-un picur
Mustind în ape repezi şi mări- nisipul blond.

'n cuptor se plămădeşte oţelul şi ideea,
Se amestecând poetic sub stea, etern furnal
Într-o minune sfântă; căci cum mister, Iudeea
Călăului dând viaţă, e-un unic vis, astral!

Aşa că se reîntoarce gândul înspre feerie
Sub topitura lupei de neprivit; c-orbeşte
De nu ştii s-o priveşti înbucurat, să vie
Dintr-un străfund mortal... Şi viaţă o lumeşte!...

Şi culori cântă, sunet încolorează irişi
Şi inimi bat mai iute şi bătăi sunt în corduri.
Şi se înnoieşte totul, nasc veşnic berze, ibişi...
Şi suntem toţi un tot, cu soarele-n acorduri...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!