Lia o îmbrățișă prietenește, cu căldură, cu afecțiune; cealaltă păru mult mai rezervată în gesturi, nu o întâmpină pe Lia cu tot atât de multă bucurie. Ambele intrară în cabinet. Magda se afla pe același scaun unde o lăsase Lia, rămăsese nemișcată. Când auzi ușa deschizându-se, nu se întoarse deloc s-o vadă pe Dora, nici măcar de curiozitate. Amândouă veniră în față, una lângă alta. Vrând, nevrând, Magda o zări pe prietena Liei. Dând ochii cu ea, tresări ușor: Dora chiar semăna foarte mult cu Lia. Era tot înaltă, suplă, tot brunetă, tot cu părul lung; doar ochii îi erau căprui, spre deosebire de cei albaștri ai Liei. În rest, chipul îi era la fel de blând, trupul la fel de suplu; asemănare foarte mare. Iar când mai și vorbi, la fel de blând, asemănarea deveni și mai izbitoare; aproape că nu le mai deosebea pe cele două prietene.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre prietenie
- citate despre înălțime
- citate despre vorbire
- citate despre păr
- citate despre ochi
- citate despre devenire
- citate despre bucurie
- citate despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.