Norocul lui că uniforma scăpase intactă; încă nu avea alta de schimb. Domnişoarele îl priviră cu jind cum se îndepărtează, părând invidioase pe acea colegă a lui şi pe celelalte două... Nu aveau nevoie de promisiunea lui că va trece pe la discotecă în vreuna din serile următoare, surâsul lui seducător li se părea suficient, deocamdată; suficient pentru a le alina suferinţa că-l vor pierde în următorii ani, pentru că el va pleca din Institut, într-o misiune spaţială îndepărtată şi de lungă durată, misiune al cărei comandant era chiar el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!