Traian: Porţi uniforma albastră...
Lucian: Da; ni le-a adus dom' profesor în seara asta.
Traian: Te prinde culoarea, afurisitule! Mâine seară, la oficializarea misiunii, de reverul acestei haine pe care o porţi acum vom prinde şase mici buline aurii; sper că ştii ce semnifică ele...
Lucian: Însemnele comandantului?! De ce, dom' director?
Traian: Ce nu-ţi convine?
Lucian: Păi... De ce tocmai eu? Numai pentru că sunt preferatul dumneavoastră? Nu trebuia să faceţi asta!
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe mine mereu, ori de câte ori ţi se pare ceva suspect!
Lucian: Păi... Nu dumneavoastră aţi intervenit? N-aţi aranjat dumneavoastră astfel?!
Traian: Nu! A fost decizia finală a Comisiei pentru Zboruri Spaţiale a Institutului, decizie pe care eu n-o puteam influenţa cu nimic, dar pe care, fiind directorul, am avut privilegiul de a o afla mai din timp. Am vrut să fiu primul care-ţi va comunica acest lucru, dar constat cu surprindere că mă superi! Şi nu pricep de ce.
Lucian: Mă scuzaţi, dom' director.
Traian: Mda... Ştii că-i inutil să-ţi ceri scuze de la mine, nu-i aşa?! Ştii foarte bine că niciodată nu mă supăr prea rău pe tine, orice ai face sau ai zice? Hai să căutăm odată cheile alea afurisite, comandante! Să n-o lăsăm pe domnişoara să aştepte prea mult.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!