Cămara de fructe
Deschid cu grijă ușa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Și-mi reproșez cu ciudă că am uitat s-o ung.
Mă răscolește gustul aromei pe furtun,
Simțit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă și simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!
Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Și mă feresc de grindă să nu văd stele verzi
Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoții,
Evit astfel din fașă în capul meu comoții,
Închid enorma ușă și... mă trezesc din vis!
poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soție
- poezii despre căsătorie
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumânări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.