Fără de vină

Când ai ales să pleci, lăsându-mă deodată
Pădure arzând în flăcări şi fără de scăpare,
Am aruncat pe creştet broboada-ndoliată
De fumul risipit cu a mea carbonizare.

Au plâns şi lăcrămioare îmbobocite-n zori,
Copacii plini de floare s-au răstignit de jale
Şi flăcări de durere ajuns-au pân la nori
Cerşind ploi cu uitare, miracole astrale.

Şi au venit aduse de-o blândă primăvară
Eu, fără de putere să pot să mai trăiesc,
Mi-au înviat lăstarii şi au făcut s-apară
Bobocii de speranţă că pot să mai iubesc.

Acum pădurea este în plină înflorire -
De-mi cauţi umbra deasă nu este de-nţeles
Mi-ai fost cândva odată o tristă amăgire
Nu eu sunt vinovată, tu primul... ai ales!

poezie de Angelina Nădejde (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!