Minuni paralele

Pe când un om, în miezul vieţii lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneţi-verzui, iar unii arămii.
Se minunau şi tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea –
Unde trăieşti, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-şi iubesc taţii,
Băieţii caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,
Iubesc femeile înalte,
Ele nu mă iubesc,
Dar mie nu-mi pasă,
E la fel cum ai vrea să mergi
La New York, ştiind că acolo
Nu te va lua nimeni în seamă,
Dar eşti fericit.
Vezi Statuia Libertăţii.
De aici începe un alt poem.
........................................
S-a făcut pace, lupul a sfâşiat oaia,
Capra a mâncat varza,
Aşa este normal,
Cineva a călcat sub talpă ghiocelul,
Dar el a crescut în anul următor.
Ş. a. m. d.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!