În mine am zbor

În mine am zbor
De înger sfânt şi prea-nălţat
Ele mă poartă asemeni gândului cel călător
Pe un tărâm ce câteodată pare minunat

Aripile ce te-nalţă sunt uimitoare
Te poartă deasupra munţilor
Purtându-te pe drumurile păsărilor zburătoare
Şi îţi dau senzaţia de a te crede un biruitor

Purtat fiind de miracolul înălţator
Vei crede că toată lumea-ţi aparţine
Dar îţi vei da seama că este doar un vis măgulitor
Şi că vei găsi şi rău unde sperai că-i numai bine

Darul ce tu-l credeai miraculos
Va deveni chiar câteodată şi povară
Căci suntem oameni ş-anume avem un rost
Să ne călcăm pământul din care-am fost creaţi odinioară.

Zborul, un absolut ce poate fi atins
Dar numai dacă acceptăm că nu-i o realitate
Să-i folosim puterea numai printr-un vis
Şi să-nţelegem că într-o cuşcă nu există libertate.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Votează! | Copiază!