Zise fata
Să ne jucăm de-a mama și de-a tata
E mai frumos decât să fim părinți,
Și ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminți!
Și te voi vrea și mă vei vrea pe mine,
Și vom începe nașterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne șadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!
Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Așa că mi-aș dori să ne jucăm nespus
De-a mama și de-a tata, cât încă mamă nu-s!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 17 ianuarie 2013: |
Excepțională poezie!
Poate primele două versuri din strofa a treia, ar trebui modificate, înlocuite sau eliminate! Dar ... o, Doamne, ce poezie!
Felicitările mele domnule poet Marius Robu! |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 17 ianuarie 2013: |
| Vă mulțumesc! Eu aș putea modifica versurile respective, dar vă rog să-mi spuneți de ce credeți că trebuie să fac asta.Sunt mulți ani de când am scris poezia. Poate că acum aș scrie-o și eu altfel, dar atunci atât și așa am putut. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 17 ianuarie 2013: |
Și eu vă mulțumesc pentru gentilețea de a-mi fi răspuns la comentariu!
Sigur că vreau să-mi argumentez părerea, dacă-mi permiteți!
"Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite". În primul rând, în aceste versuri personajele nu mai sunt aceleași ca-n primele două strofe, aici fiind vorba de fete, nu de o fată și-un băiat ca înainte;
"prea mici": care este rolul acestei expresii?
"și mâine părăsite"; aici, fata, din rugătoare, devine acuzatoare și chiar a partenerului (băiatului); el (masculul) o va părăsi ulterior, nu? "noaptea face mame din fete-ndrăgostite" -din nou acuzație și nedreptate la adresa fostului partener de joacă;
Ultimele două versuri sunt în contrast cu toată poezia, ca persoană singulară a dialigului (eu mi-aș dori)!
Sigur, ultima strofă are altă temă decât primele două (tema abuzului)!
Vă rog mult, găsiți altă variantă pentru ultima strofă, e prea bună ideea inițială: candoarea adolescentină și conștiința responsabilității!
Vă doresc mult succes! |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
| Voi încerca. Dar această etapă a trecerii de la fată la femeie naște în mintea fetei o reținere ancestrală, nativă, specifică femeii dintotdeauna. Este gramul de pelin care va deveni ocean de venin în universul deseori crud al vieții de femeie. Instinctual cred că orice fată începe să simtă asta chiar în momentul primei cedări în brațele iubirii de bărbat. Ea se raportează la gen, căci instinctul respectiv este al femeii în general.Doar copilăria este numai a sa. Odată cu prima dragoste, fata intră în rândul lumii feminine, cu jocurile sale, cu specificul său, ambele universale. Ea vede pt prima dată frumusețea jocului pierdut ireversibil, căci nu poate să evite natura maternă, care mai întâi o sperie puțin, și nici natura umană în general.Ea este Eva din momentul în care a mușcat din măr. Credeți că nu a avut o strângere de inimă?Credeți că același instinct feminin, pragmatic și la obiect, nu i-a spus ce va urma?Până atunci Eva și Adam au fost singuri. Bezna ispitei a fost noaptea dintre cele două zile diferite. Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite, iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite Eva înseamnă viață, deci ea urma să fie mamă, dar invocă un paradox, o dorință vădit imposibilă, aceea de a continua jocul și, totodată, de a lua avertismentul izgonirii în serios. Dumnezeu nu a abuzat de femeie, nici Adam de Eva, ci natura umană în care au căzut i-a ispitit ca un magnet să dea naștere istoriei. Fetița, in ultima strofă, isi exprimă o dorință feciorelnică, nevinovată, dar imposibil de realizat.Cred ca multe fete le spun, cu o naivitate asumată sau nu, primilor bărbați din viața lor, că ar vrea să mai amâne puțin primul act, deși femeia din ele nici nu vrea și nici nu poate asta, în mod natural.Așa am văzut eu, cu ochii mei de copil de atunci, acest simțământ, această clipă. |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
BISERCĂ DE DRAG
Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!
Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului...care l-a scos la poartă!
22.07.2003 |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
| Vă rog să citiți și această poezie, scrisă într-un sat fără biserică, în care am văzut un copil sărac, fericit de un ulcior înflorat, pimit de pomană. era atât de mândru, încât ieșise cu el la poartă, să-l vadă lumea.Poezia face parte din acelasi registru naiv, stângaci, nefilosofic, dar plin de trăire. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
Mă omorâți, domnule Marius Robu, cu subiectele dumneavoastră fascinante! Mă omorâți și mă reînviați!
Prima strofă: ideea din primele două versuri trebuie continuată în versurile următoare sau, e bine și așa, dar, trecerea de la rolul de povestitor la cel de orator (vă salut), ar trebui pusă în valoare și de punctuație (două puncte sau linie de dialog).
"Episcopii, căzând la Sfânta masă" are nevoie de ritm;
"Cu toate că satul biserică n-are/ în satul acesta Isus n-are casă", "cu toate că" cere o propoziție concesivă, deci ar merge mai bine "Isus are casă"; iar "dar are", să se transforme în "și are";
ultima strofă are nevoie de rime (vreodată/poartă); și de ritm!
Doamne, ce poezie! Mă risipiți în ... inerente și eterne ulcioare, domnule Marius Robu! |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
Bun. Vă răspund la un singur aspect:
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are
(În satul acesta Isus n-are casă!)
sau:Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are:
În satul acesta Iisus n-are casă!
Acum sper că ați înțeles această strofă, cu toate că eu cred că poezia nu trebuie să aibă obligatoriu sau doar sens gramatical. Poezia nu e pt limbă, cât pt suflet. Puteți intra pe blogul meu, unde vă puteți convinge de faptul că am, că știu să scriu și pt limbă, căci Limba noastră e și patria mea! Vă mulțumesc! |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 19 ianuarie 2013: |
Sigur, e mult mai bine! Dar nu trebuie să modificați nimic pentru mine!
E conceptul dumneavoastră, îl faceți cum vreți, nu vă poate obliga nimeni la nimic, chiar îmi cer scuze pentru intervenție, dacă am fost inoportună! Totuși eu văd că suntem numai noi doi pe pagina dumneavoastră iar votul meu "genial", a rămas cam stingher!
Nici să-mi mulțumiți nu e nevoie: la urma urmei, am sacrificat un piculeț din timpul meu dar, nu m-a silit nimeni să fac asta ci am făcut-o de dragul versurilor!
Blogul dumneavoastră l-am vizitat deja dar, nu ca să văd dacă știți limba română ci, pentru a citi și alte creații!
Succes la școală, domnule poet, viitor doctorand, Marius Robu! |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 19 ianuarie 2013: |
| Nu știu cine sunteți, dar ironiile dumneavoastră mi se par geniale, la fel ca aprecierea dumneavoastră. Ce dacă este stingheră? Ce vreți să spuneți? Despre ce succes la școală vorbiți? Ce înseamnă viitor masterand? Se pare că eu am o prea mare încredere în bunătatea oamenilor pe care nu-i cunosc. Nu vă mai pierdeți timpul cu mine! Să fiți sănătoasă! |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 19 ianuarie 2013: |
Domnule Marius Robu, mă speriați! Rău de tot! Uitați-vă mai sus, dacă ați uitat ce mi-ați recomandat: "puteți intra pe blogul meu"! Păi, asta am făcut și am găsit acolo un anumit Marius Robu, absolvent al facultății de geografie, viitor doctorand. Nu sunteți dumneavoastră? Dacă nu, atunci îmi cer scuze!
Nu fiți atât de radical: e bine că aveți încredere în bunătatea oamenilor (cu asta m-ați atras)! Mie mi se întîmplă frecvent să-i pierd pe cei în care-mi pun toată încrederea! E dureros!
Îmi reînnoiesc scuzele și vă asigur de buna mea credință! Uitați acest incident! Nu vă mai deranjez niciodată!
Cu sinceră stimă! |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 20 ianuarie 2013: |
| Dacă tastați marius robu, pe google de pildă, primul rezultat care apare este chiar adresa blogului meu. Blogul meu este plin de poezii. pe blogul acelui domn nu cred că ați găsit așa ceva. Eu aș avea mare nevoie de cineva care să mă ajute la ritm, să emită păreri competente față de orice poezie de-ale mele. acesta e și motivul pentru care am intrat în dialog cu dumneavoastră. Cum doriți. |
