Eternului Eminescu
ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!
ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!
ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!
poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre patrie
- poezii despre noroc
- poezii despre nebunie
- poezii despre genialitate
- poezii despre genetică
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 12 ianuarie 2013: |
| Marele Mihai Eminescu este alinarea ce o dă iubirea, este flacăra nestinsă de suflarea noastră. |