Cine știe!
Omul
Când se naște
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul
De unde vine sau ce-l paște...
Și numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să și le spună
Și i le spun alții
Mistificând adevărul.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tată, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre gură sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.