Există multe valori, dar prea puține sunt împinse pe soclul meritat.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre valoare sau aforisme despre existență
1 George Budoi [din public] a spus pe 8 ianuarie 2013: |
Super! Nu au loc de impostori. PS: Aș înlocui "împinse" cu "puse". |
2 adi ionescu [din public] a spus pe 8 ianuarie 2013: |
Există multe nonvalori cocoțate pe un soclu de nisip. |
3 Cornel [din public] a spus pe 8 ianuarie 2013: |
Da, locul nonvalorilor este pe un soclu de nisip și nu-i nici o problemaă dacă stau pe un astfel de soclu. Ceea ce-i grav însă e cocoțarea lor pe soclul de granit al adevăratelor valori. Aici e problema! |
4 adi ionescu [din public] a spus pe 8 ianuarie 2013: |
E trist faptul că valorile sunt aruncate de-a valma în cutia cu naftalină, în timp ce nonvalorile cocoțate pe duna lor de nisip, ne privesc (vremelnic) de sus. |
5 M. Arin [din public] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
Cum ajungi pe soclul de granit al lui Goethe și Eminescu? Simplu Scrii un catrenaș leșinat și-l adaugi repede pe sait, între Faust și Luceafărul. După care corul aplaudacilor postceaușiști își face treaba, ipocrită și păguboasă. |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
Arareori oamenii de valoare au primit legitima apreciere (si recompensa)in timpul vietii. Ingratitudinea contemporanilor are o explicatie simpla: invidia. E ingrozitor de greu (fiindca e impotriva naturii noastre egoiste, sau daca preferati, impotriva spiritului nostru concurential) sa recunosti ca altul e mai bun decat tine. Numai moartea e cea care il exonereaza de crima de a fi mai inzestrat decat tine. "A fost un om mare"... vei admite. Insa acest "a fost" echivaleaza cu "nu mai este". "Eu sunt, el nu este, deci, a fost "cineva". Asa spun cei care apreciaza valoarea unui ilustru disparut. Insa acesta apreciere nu exprima adevaratele lor ganduri. Recunoasterea post-mortem a valorii unui om este o poza, un simulacru de generozitate. |
7 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
Oamenii de valoare primesc aprecierea în funcție de valorile societății. Gigi Becali este un "om de valoare" pentru idealul spre care se orientează majoritatea populației: are bani, e șmecher, are încredere în sine etc. Chiar și oamenii care activează în domeniul culturii își doresc așa ceva într-o anumită măsură - e greu să privești în sus când ești încovoiat de nevoile cotidiene. Și apoi, după un ideal mai înalt, cine e om de valoare în România actuală? Spune un nume și să vezi ceartă! Pentru ca cineva să ajungă pe un soclu, trebuie să existe un anumit consens social. Pe mine nu mă deranjează atât că "prea puține sunt împinse pe soclul meritat", cât faptul că aproape întotdeauna toți se plâng ca și cum alții ar trebui să facă asta (sau ailaltă). Până nu nu vom înțelege valoarea noastră individuală, e greu să evidențiem oamenii de valoare. |
8 Cornel [din public] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
Cel mai bun soclu al plus-valorilor românești este, așa după cum spunea odată Coșbuc: "ca suflet din sufletul neamului, inimă-n inima sa"! De acolo nu te poate doborî nimeni, rămâi o statuie umblătoare, cu dreptul de a lua cuvântul în Agora lumii. |
9 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
Domnule de la comentariul cinci, noi nu suntem robi iar dvs. nu sunteți sutașul literaturii. |
10 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
"ca suflet din sufletul neamului, inimă-n inima sa" Sînt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul În ranele tale, durutul sânt eu Și-otrava de-odată cu tine o beu Când soarta-ți întinde paharul Sînt inimă-n inima neamului meu Și-i cânt și iubirea și ura Tu, focul dar vântul ce-aprinde sînt eu, Voința ni-e una, că-i una mereu, În toate-ale noastre, măsura! Poetul G. Coșbuc Vă rog să mă scuzați, domnule Cornel! Pentru mine, aceste versuri sunt sfinte și, intrepretate eronat, ar putea întina eternitatea marelui patriot Coșbuc! Sunt sigură că știți foarte bine poezia și m-ați uns pe suflet, pentru că le-ați citat! Când postez ceva pe site, încep cu aceste versuri, pe care, pe urmă, le șterg, bineînțeles dar nu aș putea exista, dacă nu le-aș recita, cel puțin o dată pe zi! Vă rog din "suflet" și din "inimă", și din ce mai credeți dumneavoastră de cuviință, să mă iertați! |
11 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 10 ianuarie 2013: |
Valori "împinse"? De la spate, cum? Atunci, nu sunt valori! Atunci, despre care soclu "meritat" vorbiți, domnilor? Unii confundă soclul cu un șezlong de pescar; sau cu un scăunel rotund, cu trei picioare, de prin gospodăria țărănească (pe care stătea Ilie Moromete); sau cu unul de nuiele (de la artizanii din Harghita); Soclul se construiește din piatră, domnilor, așa scrie la Dex! Piatră, peste piatră, peste piatră! |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 ianuarie 2013: |
Pai tocmai asta e ideea, d-na Iulia. Falsele valori sunt impinse (sau invitate) pe locuri rezervate valorilor autentice (pe socluri). De ce se intampla acest lucru? Consider ca principala cauza este culturalizarea fortata a maselor. Multimea semidocta (indopata cu tarate de "cultura generala") se considera (iluzie inoculata de maharii politici si financiari) din competenta sa judece valoarea unor oameni din varii domenii de activitate. Totul se intampla in noua agora numita mass-media. Un ins candidat la "soclu" isi scoate opera (sau declaratiile publice - in Romania opera e de multe ori declarativa) la mezat. Daca e votat de publicul larg (cu vederi atat de largi incat e capabil sa cuprinda intreg universul cunoasterii, cu zonele necunoscute cu tot) atunci e o "valoare". Daca nu, ce sa-i faci": "consumatorul" (de valori) e rege... Traim intr-o "democratie" a valorilor doamna. Demosul incult dar scolarizat obligatoriu se pronunta nu doar cu privire la cine sa-l conduca, ci si despre valorile culturale. |
13 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 10 ianuarie 2013: |
Aforismul nu se referă la non-valori, ci la nedreptatea care se face valorilor.Boală lungă, dar moartea nu e deloc sigură, căci întotdeauna vine și o vreme a recunoașterii, de obicei după moartea "nedreptățitului"dar mai ales a contemporanilor săi. PS.În loc de"împinse" ar fi mai potrivit"așezate". |
14 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 11 ianuarie 2013: |
Aș! Cave ne cadas! Cum o să ajungi pe soclul de granit al lui Goethe sau Eminescu?! Ța! Revino cu picioarele pe Pământ! Dacă ești cel mai mic peștișor -Paedocypris progenetica(7,9 mm)- și te afli între doi rechini, nimerit ar fi să-ți iei tălpășița cât mai repede din calea lor dar, nu e nevoie să faci asta căci, ei nici măcar nu te vor observa! Va trebui, în schimb, s-o tulești cât te țin aripioarele, ca să nu te-nghită un alt peștișor -guvidul pitic- ceva mai mare (8 mm)! Sic! |
15 M. Arin [din public] a spus pe 11 ianuarie 2013: |
Pe soclu nu trebuie să te împingă nimeni. Trebuie să urci cu picioarele tale proprietate personală. E pe-aici unul care dă telefoane pe la redacțiile unor reviste de provincie pentru a "împinge" pe soclu niște domnițe. Așteaptă probabil o recompensă. Împinsul pe soclu miroase a trafic de influență. Există însă un alt aspect: împinsul de pe soclu. Dacă nu te ții bine, degeaba ești acolo sus: vine unul mai tinerel și-ți dă cu catrenul direct în moalele capului. Îți înșfacă imediat coroana de lauri. Și-o pune repede pe chelia lui. "Sic transit gloria mundi" |