Casa părintească
Casa din lut bătut cu pleavă,
Acoperită cu draniță de brad,
Grădina cu meri și cu otavă,
Unde mă-ntorceam cu drag.
Ochii blânzi ai mamei nu erau,
Trecuți demult în neființă,
Eu totuși îi vedeam mereu,
Și îi purtam în conștiință.
Fântâna din larga ogradă,
Săpată de nu știu care bunic,
Este aproape de livadă,
O știam de când eram mic.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- citate de Mihai Leonte despre ochi
- poezii despre mere
- poezii despre mamă
- citate de Mihai Leonte despre mamă
- poezii despre lut
- poezii despre conștiință
- poezii despre brazi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.