.......
Copil fiind, țin minte mă jucam
Printre ruine lăsate de război
Descopereamn-a mea naivitate
Ce simplu este a te bucura.
Cu praful prins de coate și genunchi
Cu zâmbet cald și candid, timpuriu
Uitând de foame, grijuri, de părinți
Descopeream ce-nseamnă să fi viu.
Azi nu mai am nici praf, nici coate, nici genunchi
m-am scuturat cu silă ca de ceva ostil
Și din târâșul vremilor de-atunci
Acuma lungi tranșee, sub unghii semne lungi
Tânjesc cu patos să fiu iar copil.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre război, poezii despre prezent, poezii despre naivitate, poezii despre inocență, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.