Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la
Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
| M. Arin [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Goya vedea un somn al rațiunii
născător de monștri.
Copilăria e pură,
nu are și nu poate avea
nimic monstruos.
Copilăria
este mai degrabă
visul rațiunii.
În spaniola lui Goya
există același termen
pentru somn și vis
(sueno).
Deci putea fi
o eroare de traducere.
Dar Rousseau a scris
în franceză,
unde termenii sunt inconfundabili
(sommeil, reve).
Deși Rousseau a avut o copilărie
chinuită,
citatul e greu de acceptat. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
| Ca si cum visul nu poate fi urat, Marine. |
| M. Arin [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Daniele,
Copilăria
este un vis frumos,
pur și nevinovat.
Basmele
prind cel mai bine
la vârsta copilăriei.
Și nu există lume
mai frumoasă
decât cea a basmelor.
Cred că Rousseau
se referă la primii
doi, trei ani ai existenței umane,
în care ființa se desprinde treptat
din ceața începutului.
Dar copilăria
ține până la adolescență
(include perioada de pubertate).
Și atunci rațiunea
este deosebit de activă
(nu numai la copiii minune).
Eu cred că somnul ireversibil
al rațiunii unui individ
înseamnă moarte,
și nu copilărie. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
| Copilăria ... Ce cuvânt frumos! Fericită ori nu, e singurul vis dim memoria noastră (de lungă durată), în care ne putem simți "mai" umani decât în, realitate ...! |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
| "somnul ireversibil al rațiunii unui individ" ... Înseamnă moarte? Așa ați spus? Poate, moarte pentru noi înșine! Dar eu cred că, pentru cei din jurul nostru, ar putea însemna cu mult mai mult: condamnarea la neexistență! |
| Zic și eu [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Senectutea să fie oare insomnia rațiunii?
Nu zic, întreb. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Marine, pai cine spune ca somnul e ireversibil? De regula somnul e un proces fiziologic reversibil. Doar somnul mortii e cum zici matale, dar in text se vorbeste de copilarie, nu de sfarsitul ineluctabil al vietii. Nu vad de ce, nu te poti trezi din somnul ratiunii (aminteste-ti de somnul dogmatic al lui Kant) si de ce e musai sa fie populat cu monstruletii inchipuiti de un pictor spaniol care a fost orice (inclusiv geniu), numai rational nu. Asupra celebrului adagiu : somnul ratiunii naste monstri, voi reveni.
Visul ratiunii nu e totuna cu somnul ratiunii. Cand ratiunea viseaza se naste o religie, o doctrina morala, o conceptie filosofica sau o ideologie politica adica o viziune ( o proiectie pe ecranul imaginatiei) idealizanta asupra omului si lumii.
Rousseau era un iluminist atipic. Era sceptic fata de ceea ce Voltaire, Diderot si La Mettrie numeau cu fervoare aproape mistica "Ratiune". Cetateanul Genevei acorda mai mult credit sentimentului. Numai ca, Jean Jacques stia foarte bine ca sentimentele sunt fluctuante si dezordonate. Era necesara o ordine fireasca a lor. Insa cine pune in ordine sentimentele noastre? Nu gandirea, ci ratiunea au mai bine zis constiinta, care e o voce divina in om. In copilarie, constiinta (discernamantul moral) e necristalizata, e cufundata intr-un somn primordial. Insa intunericul in care se afla e germinativ, nu steril. In el incoltesc mladitele constiintei noastre morale. E somnul semintei care se transforma in planta, Marine. Pledoaria ta pentru visul ratiunii e necovingatoare.
Revin la afirmatia lui Goya. Secolul al 20-lea a dovedit ca nu doar somnul ratiunii (aluzie transparenta la fanatismul religios), ci si veghea prelungita a ratiunii naste monstri. Fiindca in fond ce sunt regimurile totalitare, decat niste monstri prăsiți de Ratiune? Nu voiau comunistii o societate rationala si echitabila? NU promiteau nazistii o societate hiper-controlata si organizata? |
| Madame [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
| Referitor la copilărie, Rousseau pune accentul pe educația simțurilor, nu pe cea care se referă la activitatea minții, la formarea conștiinței și a conduitei morale. El a fundamentat normele și regulile pedagogice pe fantezie și instinct. Prescrierea lui pedagogică se bazează mai mult pe imaginație, care coincide din când în când cu adevărul. |
Cartea "Despre contractul social sau principiile dreptului politic" de Jean-Jacques Rousseau este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar