Când rămâi gol

astă seară stăm cocoţaţi pe lună spargem seminţe
gândim la ţăranii care-şi duc dorul
leului vândut
a vieţii pierdute şi al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic

"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor şi se sărută
cu aceaşi discreţie prin care vrei să te naşti
a nu ştiu câta oară

back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorţii
privim anotimpurile cum îşi schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelaţiei
te sărut pentru ultima dată
tu firava fiinţă care nu exişti
creată doar în interiorul exteriorului eşti peste tot
te ţin de mână şi mă întorc

când rămâi gol
şi ai tatuaje incolore pe ochi
vezi dar nu simţi
am aşteptat
viziunea nu ţine pentru totdeauna

aşa e de fiecare dată când nu mai ai inspiraţie

poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Votează! | Copiază!