Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele şi rumene văpăi
şi tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumuseţe ce nicidecum n-a fericit-o
şi-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ţi-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toţi românii
şi cel mai fericit din noi, din toţi
azi Veronica Micle vine către tine
primeşte-o şi-nţelege-o dacă poţi...

cel mai duios poet din toţi poeţii
şi cel mai gingaş şi la suflet şi la chip
şopteşte-o rugă-n vers imensităţii
întru iertarea omului ce te-a iubit

cea mai durută în suspin de triolete
şi cea mai pângărită-n bârfele lumeşti
pereche-aleasă de destin pereche
cu plopii fără soţi de româneşti

perechea asta veşnic înjosită
mereu flămândă, cufundata-n săracii
şi azi şopteşte-ntregii lumi că e iubită
prin versu-i genial de Românii...

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!