Nimicul
în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.
pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.
alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.
nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spațiul cu aripi tăiate.
zborul e aruncat în praf.
vârfurile degetelor pășesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.
joc la ruleta rusească.
nerostirea, frica
mă aruncă în mocirla vidului.
socotesc atent nimicul...
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre aripi
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ritm
- poezii despre păsări
- poezii despre pericole
- poezii despre pantomimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.