Mărţi... cel de 1 Martie

Minuscul pus pe-o aţă-n fundă
Să-nţepe sân pentr-o strigare
E-atât de mic să dea profundă
O dragoste... Mai bine-i mare!

Chiar de-i cu ciucuri albi curaţi
În amestec cu-nroşiri timide
Mai bine-n "gold" cercei purtaţi
Cu palide perle-n firide!

Şi plicul pus cu de cu seară
S-ascundă darul în surpriză,
E preferat fişic cu sfoară
În euro... C-a trecut criză!

Nu-i rost de semnul inimioarei,
Potcoavei de la calul mort;
Mai bine cheia vilişoarei
Sau fără acoperiş... O sport!

Şi dacă timpul nu-i îndeajuns,
Te păsuieşte-o săptămână;
Că-n opt din luna ce-ai pătruns
Te revanşezi... Dacă-ţi dă mână!?

Cu florile mai las-o moartă,
Că dau mesaj de veştejire
Şi-o să-ţi găseşti pofta la poartă
De nu le faci inel-safire!

Aşa că chiar de-ai fi coşar
-Un lai ce tragi sfori pe mosor,
Manele cânţi, furi la cântar-
Ţi-acceptă... salba-n mărţişor!?!

Aşa este acum cutuma
Schimbată în modern niţel;
Din mărţişor ce primea muma
Ieri mărţi... cea, e azi mărţi... cel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!