Siguranță
Citii enorm. N-am dat de-o carte
Să-mi satisfacă setea mea.
O carte-ntr-adevăr perfectă
Aș scri-o eu, dac-aș... putea.
epigramă de Jules Renard din Din epigramiștii lumii (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Cartea "Morcoveata" de Jules Renard este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi epigrame despre siguranță, epigrame despre perfecțiune sau epigrame despre cărți
1 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2012: |
| Să scrii o carte e ușor Un toc să ai, ceva hârtie, Dar spre folosul tuturor Te rog, n-o duce-n librărie! |
2 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 12 februarie 2012: |
| Depinde tu, ce carte scrie Să o găsești prin librării; Dacă ar fi, de poezie Nu de romane, zeci și mii. |
3 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 12 februarie 2012: |
| De-i roman ori poezie Atâta doară eu îi cer: Ca foile ce le va scrie Să aibe sare și piper. |
4 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 12 februarie 2012: |
| Ca "filele" ce se vor scrie Să fie piperate, Fie roman sau poezie Vor trebui... "sărate". Ps. Am întrebat astăzi pe fica mea de 26 de ani, ce preferă să citească... poezie sau roman. Și fără a sta pe gânduri a zic că... roman, dar să fie de dragoste. Bun, și am mai supus-o la o încercare sinceră, căci am întrebat-o dacă, ar citi un roman de dragoste scris în versuri? Răspunsul a fost acelaș..."romane, romane, nu versuri... rahat". Iată cum se comportă tineretul în ziua de azi, tineret care nici nu vor să audă de unul ca Eminescu, Jules Renard, PPP sau alții, în schimb, preferă romanele de dragoste. Și știam acest lucru, căci am scris și am în casă 15 volume groase pline cu poezie, și fica mea, nu le-a citit și nici nu le va citi vreodată, căci nu-i place, nu le adoră, nu este atrasă de aceste lucruri deosebit de frumoase pentru cel atras de farmecul poeziei. Părerea mea este una singură. Și eu uram poezia până în 2001-2002, când soția mea iubită m-a părăsit, înapoi n-a mai venit, și atunci, îndurerat, peste Dumnezeu am dat, și de-atuci, îmi place, cel ce... poezie, face. Pace! |
5 iulia mirancea [din public] a spus pe 13 februarie 2012: |
| Domnule PPP, după cum vă prezentați, înțeleg că sunteți un om "mare"... Sunt mîhnită că nu vă cunosc încă! De asemenea, mă simt vinovată că, deși mi s-a oferit acest privilegiu, totuși -iată- nu m-am dovedit vrednică! Iar să fiu remarcată de "unul ca" dumneavoastră, nici că aș fi avut vreo șansă ... Dar din acest moment, fiți sigur: ne vom cunoaște reciproc! "Am întrebat pe fica mea" Cum adică, v-ați urcat pe "fica"(a se-țelege fiica) și ați întrebat, așa, în eter, "ce preferă să citească". Pe urmă, după ce v-a dezamăgit chiar și "acelaș" răspuns (pe vremea cînd am rămas eu corigentă la lb. română, adjectivul demonstrativ se scria "același")... Da, tineretul de astăzi e jalnic: "tineret care nici nu vor s-audă", bre, de alde Eminescu sau Jules Renard și asta nu-i nimic dar, deși bietul poet are-n casă 15 (eu parcă știu că, într-o operă literară numerele se scriu cu ... litere, nu cu cifre), volume pline cu poezie(da' bine că nu sunt pline cu borș, sau cu ...mai știu eu ce)iar ingratei "fice" ..."nu-i place"! Nu mai fiți supărat, domnule PPP, fiindcă tinerii de astăzi nu-l mai recunosc pe Eminescu: nu prețuiescu pe Paulescu dar pe "unul ca Eminescu". Salutescu! |
6 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 13 februarie 2012: |
| Iulia mea, îmi pare bine, mi-a fost și-mi este dor de tine, astăzi, a scrie poezie, și criticată să nu fie, este precum, pădurea care, uscătură, nu prea are. Te mai aștept să îmi vorbești, aș vrea și tu să viersuiești, fără... cuvinte să greșești, și dup'-aceea... să vorbești: să vorbești prin ironie, și prin versuri, poezie. Da, este adevărat, nu sunt omul supărat, foarte mult, critica-mi place, nu-l iubesc pe cel ce tace, iubesc pe cel ce glumește, se chinuie, viersuiești, căci degeaba ai trăit, și nimic n-ai dăruit. Dragă Iulia, vă scriu normal(suit pe un cal), despre poezie, și cel ce o scrie. Ori, a scrie poezie, nu poți dragă Iulia, dacă nu ai trecut prin durerea iubirii, o iubire a lumii păcătoase în care trăim, și la care, Dumnezeu, la un moment dat zice... "Stop". Ce se întâmplă cu omul respectiv. Omul, este o creatură uitucă, dragă Iulia mea, și din această cauză, Dumnezeu a sfințit ziua a șaptea, zicând că, în această zi să nu lucreze, aducându-și aminte de Făcătorul său. Omul ce face. Omul nerespectând această poruncă foarte importantă, uită, dar se și răcește de Dragostea lui Dumnezeu. Este dacă vrei, cum ți-aș da eu viață, ți-aș da o casă de locuit, ți-aș da totul mură-n gură, iar tu, te duci după fusta muierii, asculți de alții și faci lucruri ce Dumnezeu ți-a spus să nu le faci, și ca atare, alegând lumea aceasta trecătoare, ești din ștart, pierdut. Și se întâmplă ceva la un moment dat, în viața omului respectiv, căci își pierde iubita... ori prin deces, ori prin alte împrejurări nedorite. Și, face... șoc, aș putea spune, din care șoc, unii, se sinucid, alții... știi nu? Da, alții, devin poeți, devin chiar înțelepții lumii acesteia păcătoase, etc. Să luăm dacă dorești, pe Eminescu. A avut sau nu a avut, o decepție, un șoc, în viața lui privind iubita? A avut. Aidoma lui, mulți alții, au avut în viața lor durerea aceasta sufletească, au avut. Știu, că mai sunt și poeți precum Păunescu, ce nu au avut în viața lor durerea sufletului, ci au ajuns poeți din interes, dorind să se îmbogățească și bine-n-viață să trăiască. Și să nu mă contrazici, te rog, căci din întâmplare am dat prin anii 2003-2004, cred, peste Adrian Păunescu, undeva pe Valea Prahovei, unde cineva aflat într-o parcare, mi-a zis că n-am succes să găsesc o parcare goală unde să parchez microbuzul cu copii în excursie, pe motiv că a venit puțin mai devreme, Păunescu, și cu gașca lui... chiar așa s-a exprimat individul. Și, am parcat eu cum necum 10 minute să vizităm locurile respective, am văzut pe... Maestrul Păunescu așezat la o masă, dar... m-am oprit, instinctiv, iar individul de mai înainte... care păzea probabil mașinile parcate pe acolo, mi-a zis câte ceva din obiceiurile Senatorului Adrian Păunescu. Și, ospătarul l-a servit cu un Wischi(scuză-mă, dacă scriu greșit), nu un pahar, ci o sticlă, pe care zicea respectivul, că o dă gata înainte de a servi o friptură de căprioară sau porc mistreț, și că prețul unei sticle costă 5 milioane de lei, adică... salariu meu pe două luni, în acea vreme. Și? Păi și... și, pe seară nu pleacă Maiestru cu una cu două, mai i se aduce și o tipă, sau două, să petreacă până dimineața cu ele, că doar e milionar, nu? Aceștia sunt poeți din interes, Iulia mea, iar poeții adevărați precum a fost și este Eminescu, nu fac așa, ci au suflet pentru cel sărac, pentru poporul în care trăiește, și nicio clipă el nu se gândește, că va deveni după deces cunoscut și iubit de cei ce le PLACE, poezia, căci nu toți sunt dornici de a citi poezie, ci... iar așa... cei ce au avut în viața lor o iubire și nu o mai are decât... amintire. Concluzia? Concluzia dragă Iulia este una singură, că poezia este expresia sufletului rănit, care suflet rănit scrie, și vindecă prin poezie, alte și alte suflete rănite. Și ce amestec are Dumnnezeu? Păi Dumnezeu intervine în viața ta, pentrucă, Dumnezeu este Dragoste, și suferă ca și tine dacă te-ar pierde pentru o dragoste muritoare de care te-ai atașat și cu niciun chip nu dorești a renunța, a te... Trezi, dragă Iulia, căci dormim, dormim, și iar dormim, și niciodată, nu ne mai trezim, aliluia. Te mai aștept cu drag. |
7 iulia mirancea [din public] a spus pe 13 februarie 2012: |
| Domnule PPP I-auite și la asta (o reporteră de la Tv.), cică: șaptisprezece)! Cred că o iau și eu "cu căpuțul", ca Mircea Badea! Așa! Scuzați-mi paranteza inopinată! Televizorul ăsta, chiar ne tîmpește! Deci, am reveni, Fiindcă m-am "trezi" M-am prins că dumneavoastră vorbiți limba regionalismelor moldovenești și chiar o scrieți ...! Sinceră să fiu, cînd văzui ditamai pomelnicul, mă speriai rău (și-mi scuipai în sîn)! Crezui că aduserăți argumente distrugătoare împotriva îndrăznețelor mele cîrcăteli și mă călcarăți în picioare, cu cal cu tot ... Da' praf mă făcurăți: dumneavoastră, nu numai că nu vă apărarăți dar nici măcar nu înțeleserăți gravele mele acuzații! Deci, muncă zadarnică, timp risipalnică! Jalnică! Cum să vă fac să-nțelegeți? Că acum nici eu nu mai înțeleg nimic! Ce e cu Păunescu? Păi de unde răsări, Căci eu, vai, nu-l pomenii Odihnă-se-n "Pacea" lui?! Poate vă referiți la "Paulescu" din finalul ironicului meu logos? Păi, Paul, adică domnia-voastră: De la Paul -Paulescu- Păvălache nu vedescu? Șuguim? Deci să ne trezim, Și nu mai dormim Ci să dovedim, Și cînd croncănim Să nu ne tocmim! Aferim! |
8 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 14 februarie 2012: |
| Iulia mea, m-ai croncănim, mergem pe stradă și... "vedescu" Uităm adesea, că iubim, uităm să scriem... "eminescu" Lumea aceasta,-i trecătoare, acum, dacă iubim: Iubim și lumea viitoare: să existăm, să fim. Aș vrea și tu, Iulia dragă, să fii și tu... o iubitoare Mergând prin lume, c-o desagă, și mirosind a floare. Iulia dragă, nu este greu, nu este greu a scrie Rimă găsești, găsesc și eu, și facem parodie. Aș vrea acum, să ne iubim, mulți... copilași, să facem N-ai copilași, o să murim, ne prăpădim, și tacem. Ce zici, ești tu drăguță, ești bună de iubit? Ești bună tu de... mâță, căluț de călărit? Acum, aș vrea mai mult, aș vrea să-i legănăm Iubind, devii mai cult, de suflet să îi dăm. Și dacă vor mai crește, îi vom mai vizita Iulia mea,-i iubește... și nu se va-ntrista. Acum, mai am un dor, un dor pentru copii Să nu mă lași să mor, fără de poezii. Cu timpul, prin iubire, tu nu mă părăsești Uniți, într-o simțire, vei ști să viersuiești. Te rog, să-mi dai o veste, să știu și eu de tine Eu n-am alte neveste, mă am numai pe mine. Luptând fără-ncetare, luptând neobosit Aștept să iasă soare: și după ce-am murit. N-am să îți scriu mai mult, aici eu mă opresc Cel ce se crede cult, îl critic și-l lovesc. Eu nu sunt orișicine, îmi place să glumesc Atac, răul, prin bine... și-n versuri vă vorbesc. Mulțumesc! |
9 iulia mirancea [din public] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Domnule PPP, mă exsperați, n-aveți domnule lb. română la dumneavoastră? Mă obligați să vă înțep din nou: "Mai" -adverb- din "m-ai croncănim". Păi, de ce-i vîrîrăți sulița drept în burtă, bre? Păi, taman pe austeritatea asta vă arde să faceți risipă de cratime? Deci? Ei, Păvăline: Că limba mă mănîncă rău? Da, recunosc; îmi pare rău Dar ce să fac cu Paulică, Dacă-n greșeală mereu pică Ne este cult, nimic nu zic Dar se-mbufnează din nimic O-nțepătură e spre bine În viitor, gloria vine Cu bine |
10 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Iulia... ta, eu nu te... "exper" Cu Limba Română, Mă distrez și sper Într-o glumă bună. Limba noastră românească S-a schimbat de multe ori. Vorbim limba păsărească Cea de vrăbii sau cocori? Să vorbim azi românește Este foarte greu Am vorbit eu țigănește Am vorbit-am eu? Cugetarea românească Are portul românesc. Iar vorbirea țigănească Mulți o mai rostesc. Românul se chinuiește Dorind a cânta. Să vorbim, dar, românește Orice neam, "în" limba sa. Niciodat', o altă... "plimbă" Pe buze când o rostești, Nu se-ndoaie, nu se-n... "limbă" După gândul ce-l gândești. Românul, vorbește blând Încât, dorul, te cuprinde. Dulcea-i vorbă ascultând Vâlvătăi, de dor, ți-aprinde. Așadar, nu-i o greșeală Punând... cratima, lui "Mai" Așa... învățat-am școală Pe acest picior... de rai. Fără cratimă, e lună O lună de primăvară. Unde, albina, adună Parfumul, de lăcrămioară. Fii și tu, te rog, o floare Ce-nflorește-n primăvară Și nu fii... cicălitoare: "Cra-cra-cra", precum o cioară. Iar dacă te-ai supărat Și devii nervoasă, Mai vino la comentat Că de tine-mi pasă. Nu uita, să-mi mulțumești Pentru tot ce-ți zic. Deasemeni, să glumești Nerostind, nimic. Nu uita, că te-am citit Și te mai citesc. Deasemeni, te-am iubit Și te mai iubesc. Nu uita, și tu de vrei Mult, să mă săruți. Tu ești "Laica", eu "Grivei" Și suntem drăguți. Nu uita... Limba Română Clar, să o rostiți. Adică, să fiți stăpână Mereu, când vorbiți. Și dacă se "Mai"... găsește Fals, un cântec a cânta: Să vorbim, dar, românește Orice neam: "pe", limba sa (Vezi... Bogdan Petriceicu Hașdeu) |
11 iulia mirancea [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Domnule PPP Doar nu vă închipuiți că nu cunosc verbul "a exaspera"(?!) E o greșeală evidentă de redactare! Dacă o găsirăți, e meritul dumneavoastră ...! Căci, de cînd și cît veți fi căutînd-o (vă veți fi rugat la Dumnezeu)...?! Apreciez gestul d-lui M. Arin și, chiar dacă n-a fost oferit persoanei mele, totuși, apărînd sexul feminin, e oportun și de bun simț, prevenind propria-mi reacție impulsivă (reprimată ca intenție), care nu prea m-ar fi onorat! Ce e drept, m-am cam băgat singură în gura lupului și, ce-am căutat -uite- am găsit! Fără a-mi căuta pretexte pentru atitudinea tolerantă, recunosc totuși că naivitatea nu e tocmai ultimul meu defect căci -iată- am contat pe educația omului înțelept ... De unde să știu că, unii exponenți ai breslei favorite a supremației -artistică- nu poartă la acest costum finuț nici gluma, nici seriozitatea! Domnule, eu cred că, cel mai ușor lucru pe acest Pămînt este să arunci cu piatra, iar cel mai greu, să recunoști că ai făcut aceasta! Dacă credeți că ați greșit undeva, nu ezitați: fibra de gentlemen e proprie bărbatului; bărbatul -creația primordială- a ales de bună voie, în fața divinității, sarcina de apărător al femeii, nu de acuzator! |
12 M. Arin [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Am impresia că rimele săltărețe și versurile interminabile ale simpaticului și inepuizabilului PPP au marcat profund copilăria fiicei sale. De aceea dânsa face alergie la cuvântul "poezie" și preferă romane. |
13 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Practica... bate Gramatica! |
14 ZambetPeFata [din public] a spus pe 24 martie 2013: |
| O carte care merita citita macar o data,"exacta si plina de incredere", mereu actuala, aceea este, cu siguranta, Biblia. |