Vis scurt
Sângele îți flutură pe buze o eșarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfășoară în liane
Îți adâncești piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ți se așează o fantoșă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Și îți aprinde-n suflet fluiere de soc
Dar cum te miști din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalță lavă din vulcan
Eu te-aștept în piatră tu mă rechemi în humă.
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre țara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii pïżœnïżœ acum. Ne-am bucura sïżœ vedem o primïżœ impresie despre textul de mai sus.