Travesti... pentr-o eternitate

Am cheia pentru nemurire
-cea la care visez des-
şi-aveam etern împotrivire
de logică... că n-avea sens?!?

Brusc, banal schimb de idei
şi-o am soluţia finală;
ce medici, popi, arhierei...
nu ştiu nimic... cu multă şcoală?!...

Înţelesul e-o facilitate;
deci ce-i intrare, e născut,
Ieşirea fiind fatalitate,
final... total neprevăzut!?!

Şi cum inexistând un cert,
sigur se poate eluda
solistul figurând concert;
... schimbându-l cu-altcineva!

Şi m-am decis; e prima zi
să-mi schimb total identitate,
să mă nasc nou... un travesti
şi să câştig eternitate!?!

În fapt nimic nu-i exclusiv,
descoperit de toţi viruşii
ce-şi schimbă măşti intuitiv;
femei-s bărbaţii, perşii... ruşii?!?

Vă conjur să-mi fiţi toţi exemple
să devenim toţi ambisexe,
confuz creând pe continente...
în mătănii veşnice... perverse???

Un fel de "all self" trădători
de sex, idei, identitate,
nedibuiţi, tot schimbători
să păcălim divinitate...

Că renunţând la responsabil,
imagine, adevăr, morală,
veştmânt te face imuabil
cu acte false, fără şcoală...

PS.
Rămâne sigur întrebarea;
la ce serveşte nemurirea
cu-amor banal precum mâncarea
şi palma-nlocuind iubirea...
şi limba făcând primenirea???...
... Schimb, nemaifiind, reînnoirea;
naşterea fiind ca.. cam... o rea
şi avortul interzis scuiparea!!!...
Aveţi răspuns!... E transformarea???...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!