Noapte de Crăciun
Ieșim ca niște cârtițe din hruba
În care picuri grei de apă cad.
În fața porții ne așteaptă duba
Să ne transporte undeva-n alt iad.
Îngrămădiți pe coridor de-a valma,
Pășim în gând cu semnul sfintei Cruci.
Ne-mproașcă cu ocara și sudalma,
Cordoanele de cerberi politruci.
Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,
Ne-nghite duba ca un căpcăun.
În tot orașu-i liniște pustie,
În noaptea asta tristă de Crăciun.
Sub streașina cu țurțuri și cu vată,
Nu mai vibrează glasuri argintii.
Dintr-o copilărie-ndepărtată
Răsună-n noi colindele târzii.
Nu-și mai vestește nimeni bucuria
Că s-a născut în noaptea asta Crist.
Doar îngerii îi cântă-n cer solia
Crăciun amar, însângerat și trist.
Copiii azi se roagă sub icoane
Să le aducă Moș Crăciun în zori,
Mălai, în locul pungii cu bomboane,
Și tații îngropați în închisori.
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre Crăciun
- poezii despre țurțuri
- poezii despre îngeri
- poezii despre transporturi
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți