Ioana
Fetele o strigă la poartă pe Ioana.
Prietenia lor are miros dulce
de floricele de porumb însiropate.
Ioana nu-i acasă.
Toate rămân așa cum sunt.
Vântul le smulge din păr pene de porumbel.
Trădarea se furișează
în ocheade către femei cochete.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre trădare
- poezii despre păr
- poezii despre prietenie
- poezii despre porumbei
- poezii despre flori
- poezii despre fete
- poezii despre femei
- poezii despre acasă
1 Satyricom [din public] a spus pe 15 noiembrie 2011: |
| Copilăria n-o mai găsește acasă pe Ioana! |