Am obiceiul să-mi inventez prieteni
Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniștesc,
Ați văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spațiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaștem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viață,
Morți fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindește,
Trec nori bărboși, mult prea-ncruntați,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, știi, am cunoscut o piatră înțeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu ești iepure, dar nu ești colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva țestoasă?
Sunt un pic. Simt,
Merg pe-o șină veche, ruginită,
În urma mea un tren tăiat în două
Mă îmbie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vrăbii
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre hârtie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vulturi
- poezii despre trădare
- poezii despre trenuri
- poezii despre spațiu și timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.