Regrete eterne
Înalt și deșirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citește grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft și de tămâie.
Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic
Și-n colț, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.
Privind, apoi, zabranicul umil,
În liniștea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil...
Și-ngenunchind, șopti cu multă jale:
- "Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar niciodată nu dădea parale!"
sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Strofe ștrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre pantomimă
- poezii despre moarte
- poezii despre lectură
- poezii despre flori
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.