Dismorfofobie

... să nu te impresioneze
şoptitul mânzului şi nici prima renunţare
la piciorul drept,
inutil să porţi două, când ai dismorfofobie
stângul este întotdeauna mult mai bine înfipt în trunchi,
totul este anapoda,
mersul pe jos în tocul nopţii, boala o păstrezi
de la cei care
şi-au dorit cu obstinaţie
să te creeze asimetric, primul gând este de a te
îngropa cu membre cu tot,
o plăcere neaflată!
nu mai articulam cireada câmpiei, iarba nu se îndoaie
în bătaia umbrei.

e normal să-ţi îneci
irisul ori de câte ori plângi,
eşti fapta aceleiaşi spaime,
tot încercam să o văd în zgomotul iernii
motivând îndepărtate ecouri, prinse cu fire
de lapoviţă.

dar întotdeauna la venire te apucă
orgoliul, şi dacă nu mă văd epuizabil, mai bine
să provoc sinucideri.
corvoadă fi-va statul pe spate şi acea
zbatere fără împreunare sexuală,
pentru că au venit sărbătorile pascale...

poezie de Octavian Anuţa din Visele anahoretului
Adăugat de Octavian Anuţa
Votează! | Copiază!