Trucurile cafenelei... "literare"
Încerc să fac o caldă analiză
La o ceașcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Și mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu și eu așișderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alții să-mi bat joc.
Presupunând că ești un stoic
Și nu renunți din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.
Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...
E-o cloacă ce se întreține
-Cu blăblăieli de nu-și știu firul-
De poezie neritmată
Și comentarii infantile!
În fond, zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci, un umilit
De scuipături pân' la refuz...
Au lumea lor, jegos alai,
Se știu cu toții pe de rost,
Tot ce le spui ești un smintit,
Nu-i înțelegi... senil mofluz.
Jignirea le e zilnic hrană
Și de răspunzi... tu îi jignești!
Te pot bloca, anunță-admin
Că ești un porc sau un măgar!?!
Îngeri, sunt ei, cu loc în strană
Și expresii hâde femeiești,
Cu parte din limbaj divin...
Cât de bun simț, ei n-au habar!
Doar ce "crează" aici e "bine",
Sunt singuri și artă și modă...
Sunt "albi"... în versuri de doi lei
Se lingușesc la... reciproc,
Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depășit, de-o vogă
De vers, ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul, în troc!
S-adună-n clinciuri femeiești,
Dar nu de doamne, ci de țațe...
Căci de citești din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon
În tari senzații... în rău de mațe;
De cum răspund băieți... plugarii
Flatulentați... că sunt "garçon"?!?
Și trucul ultim este... miza!...
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentați, fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i lași domol cu expertiza
Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter...
Nici nu te-ai prins, îs o seminție!!!
În final, există o morală;
Cum poți să fii, nefiind nimic...
Să joci doar roluri ce-ți convin
În trupe bine închegate
-Învăluindu-te de fală
De-un Univers cum Teatrul Mic-
Convins de singurul destin;
D-un viitor... de minți spălate!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre cafea
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre țărani
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre teatru
- poezii despre talent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.