Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre principii
1 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 28 mai 2014: |
| Este de ajuns să spui ADEVĂRUL și nu vei mai avea nevoie de memorie de elefant, concentrare la detalii sau potrivire de minciuni la nesfârșit! Acesta este singurul principiu valabil în viață!!! |
2 Agamiță [din public] a spus pe 28 mai 2014: |
| Adevărul cui, puicusorule? Al meu, al dumneata? Nu observați ce diferit percepem lumea, ca indivizi? Și fiecare crede că viziunea lui e cea adevărată. Desigur, dta, evlavios cum te știu, înțelegi prin adevăr "adevărul întru Hristos". Dar eu am trăit o vreme la poalele Munților Himalaia, într-o civilizație fascinantă, de mare bogăție spirituală, unde Hristos nu înseamnă nimic. Și atunci te-ntreb: Care este ADEVĂRUL cel mai adevărat. În România a existat cândva un mare ziar ADEVĂRUL. Dar a dat repede faliment. |
3 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 28 mai 2014: |
| Și ce văzuși puicusorule, sub poalele Haimanalei? O civilizație fascinantă? Hai dolofanule, ard de nerăbdare...! |
4 Agamiță [din public] a spus pe 29 mai 2014: |
| Veto! Văzui la ăia, cărți de mii de ani și temple de mii de ani, adică mult mai vechi decât căminul cultural din Juvețani, sau biserica lu Popa Tunsu din Flămânzeștii de Olt. Tibetul și Nepalul găzduiesc culturi străvechi, fascinante. Acolo spiritualitatea este budistă sau hinduistă. Pentru oamenii aceea, Hristos este doar un personaj. Din punct de vedere etic și moral numele Său nu le spune nimic. Valorează tot atât, cât valorează Buddha la Craiova. Desigur, e ușor de concluzionat că ei sunt proști, iar noi, deștepții planetei. Numai că... Acolo se scriau cărți de mare valoare despre adevăr, cu multe veacuri înainte de Hristos, pe vremea când strămoșii tăi de la Băilești dormeau prin salcâmi pentru că încă nu inventaseră rogojina. Pricepi, dolofano? Sau încă mai arzi de nerăbdare? |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 29 mai 2014: |
| Pentru a nu te contrazice trebuie sa declari dintru inceput ca esti un om religios. Cunoasterea religioasa se intemeiaza pe principiul contradictiei. A te exprima contradictoriu in discursul religios nu e o eroare logica, ci un indiciu de adevar spiritual. Un credincios care se contrazice, nu se contrazice, fiindca functioneaza dupa logica inimii care e prin excelenta contradictorie. |
6 Agamiță [din public] a spus pe 29 mai 2014: |
| Așa, Veto! Să mă ții minte! |
7 Agamiță [din public] a spus pe 29 mai 2014: |
| Danilo! Oamenii religioși sunt contradicția personificată. Una văd și alta cred. Dar dacă tu crezi că cel "care se contrazice, nu se contrazice" e clar. Să rămână cum vrei tu. Eu nu te contrazic. Pentru că, reciproca teoremei tale îmi spune că dacă nu te contrazic, înseamnă că te contrazic. |
8 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 30 mai 2014: |
| Maestro, Observ că ați fost asimilat de altă cultură! De una în care Hristos e nimeni! Habar n-am dacă e bine sau rău! Suntem liberi să facem ce vrem, cu adevărul nostru și cu principiile noastre! chiar și să ne plictisim de ele! Dar mă întreb: oare, oamenii aceia, superiori europenimii, cu anvergura forte în sângele preistoric, ar accepta adevărul altor oameni? Ex. al spiritualității creștine! Din respect pentru semeni! Căci, oricum, preocuparea și ținta omenirii nu este ca întregul Glob să se convertească la budism, chiar dacă suntem în mileniul 3! Tocmai mi-ați întărit, motivația evocării unui eveniment recent, de notorietate majoră! |
9 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 30 mai 2014: |
| Domnule (ah, ce-mi place să mă răzbun, fiindcă, voit mă ignorați)! Adevărul invocat în com.2, chiar dacă este incert, în custodia cui se află, (eventual a puicușorului), nu poate fi al dumneata! Cel mai probabil poate fi al dumneatale, dacă nu, chiar al dumitale! Nu vă place dumi și dumnea? Nici mie! Chiar, îl detest! Dar, ați putea jongla, cu domniei tale! (ce-aveți, sir? vedeți, v-ați molipsit, dacă ... știți dumneavoastră) Iar dacă pentru oamenii aceea, spiritualitatea este doar cea budistă și hinduistă, înseamnă că ei nu pot conta pe tabloul cel mai fascinant din toate timpurile: intrarea în Ierusalim, pe măgăruș, a Mântuitorului! Poate e mit! Dar un mit sublim! Cel mai sublim! Chiar și în mileniul 3 și chiar dacă pentru alții, Hristos nu înseamnă nimic, Unii dintre noi -muritorii de pe Planeta albastră- avem nevoie de mister, de taină, de superb! Pentru crezul în confirmarea Frumosului, a Binelui și, nota bene, a dreptății din noi! |
10 Agamiță [din public] a spus pe 30 mai 2014: |
| Lady! Nu vă ignor. Vă răspund rar, poate și prin faptul că scrieți fără cusur. Iar mie îmi place să urechesc amatorii, autorii de dezacorduri, de gafe literare, stihuitorii demodați, condeierii care scriu mult dar nu spun nimic etc. Eu nu sunt adeptul budismului sau hinduismului. Am fost botezat (cu forța, ca orice copil) și mă socotesc creștin. Adică ador și eu povestea cu magii, intrarea pe măgăruș în Ierusalim, progresul enorm rezultat în plan spiritual grație Învățăturii lui Hristos. Ce nu pot să-mi vâr în strâmta-mi minte sunt fazele cu resurcitarea cadavrului parțial descompus al lui Lazăr, nici anunțata (dar mereu amânata) înviere în masă și invadarea Raiului de zeci de miliarde de cadavre reîncarnate, sau cel puțin reanimate. Trebuie să fii tare disperat și speriat de moarte ca să-ți însușeșt asemenea himere. Învierea, care vizează, discriminator, doar creștinii. Cei ce plătesc taxe la caseria islamului, hinduismului sau budismului vor rămâne morți, în vecii vecilor. Exemplul meu cu lumea tibetană urmărea alt scop. Că poate exista și funcționa o lume normală (cel puțin la fel de normală ca a noastră) totalmente în afara lui Hristos. Desigur, au și ei himerele lor. Sufletele lor se încarnează în animale inferioare, într-un ciclu bizar, a cărei fază finală este Nirvana (stingerea) Și musulmanii promit celor merituoși câte un harem alcătuit din șapte fecioare. Fiecare religie se străduiește să ne facă moartea, nu numai blândă, dar de-a dreptul atractivă (vezi transferul în Rai), pentru a pleca Dincolo, eliberând ringul pentru cei ce vin. . Pentru mine toate religiile, inclusiv creștinismul meu, au un caracter partinic pentru că au convins doar părți ale populației mondiale. De aceea îmi par inepte expresii de tip "Iisus - Regele Universului" sau orice altă probă de a absolutiza o veche și rebelă sectă ebraică a Fiului (socotită eretică, inclusiv azi, de adepții Tatălui). Chiar dacă, grație unor conjuncturi politice (falimentul politeismului greco-roman, cucerirea Americii de către creștini și creștinarea, cu sabia, a amerindienilor) această sectă și-a câștigat foarte mulți adepți, adică aproape o treime din populația globului. |
11 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 30 mai 2014: |
| Sublim, superb, suprem! Cred că acesta este cel mai frumos dar pe care l-am primit în ultimii zece ani, de la dumneavoastră! Mulțumesc, sir! |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 30 mai 2014: |
| Siruletule, da-mi voie sa te lamuresc eu (eruditul lui peste) cum e tarasenia cu Adevarul. O religie care nu-si revendica adevarul absolut si intreg e mai curand un cod deontologic sau al bunelor maniere, decat o invatatura religioasa. Adevarurile partiale te angajeaza partial si poarta pecetea relativitatii istorice. Budha ne dezvaluie adevarul intreg, intocmai ca Iisus sau Mahomed. A urma acest Adevar inseamna a te te pune tot In slujba Totului. Religia e o perspectiva a Totului, dar nu e o parte a Totului. Mesajul religios e Totul privit dintr-un unghi (epistemic), insa un unghi care subintinde spiritual intreaga natura umana. Invataturile liderilor religiosi pot fi diferite insa lucrarea lor se doreste aceeasi : recuplarea omului (ca parte a operii divine) la Tot si depasirea egocentrismului inerent mult laudatei autonomii individuale . Puterea unei religii nu consta in adevarurile obiective pe care le reveleaza, ci in capacitatea de a converti aceste adevaruri in(tru) Adevar, intr-un principiu care sa-ti orienteze fiinta ta spirituala debusolata de pluralitatea si nestatornicia adevarurilor incomplete). Liberul arbitru de care vorbesc teologii crestini e un instrument, nu o calitate cum ne-o prezinta umanistii renascentisi si continuatorii lor, iluministii. Cultul ratiunii propovaduit de iluministi e mai primejdios pentru fiinta noastra spirituala decat eresurile dupa care se calauzesc niste suflete simple, de poporeni fara carte. O constiinta mandra de sine e infinit mai departe de Dumnezeu decat o credulitate smerita . « Fericiti cei saraci cu duhul »- cei care se inchina ratiuniii sunt vrednici de mila, fiindca iau o unealta drept o opera de savarsit. In viata noastra launtrica (de obicei traim in afara noastra) ratiunea trebuie sa serveasca spiritului, si « adevarul » (in sens epistemic) trebuie sa fie pus in slujba Binelui. Fiindca nu e de-ajuns sa poti discerne binele de rau (adica sa faci uz de ratiune), ci esential este sa alegi binele. Religiile ne ajuta sa pretuim binele (nu acel bine utilitar care e intr-un fel dincolo si in altfel dincoace de Pirinei) si sa-l preferam deliciilor efemere. Acesta e Adevarul lor. |
13 Agamiță [din public] a spus pe 31 mai 2014: |
| Mulțumesc, Danilo! Ai ordonat niște argumente convingătoare pe care (se putea altfel?) le cunosc. Cei ce gestionează și exploatează religiile (unii au făcut din ele veritabile industrii) susțin (din rațiuni preponderent comerciale) că dețin Adevărul absolut. Fiecare religie are însă adevărul ei absolut. Iar aceste adevăruri sunt departe de a coincide. Mai mult, slujitorii acestor culte (erijați în purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu) se lensează în polemici dure, care de surte de ori au degenerat în războaie. Fiecare crede și susține că adevărul lui este cel mai adevărat. Accept, așa cum vrei tu, că în relativitatea lor, aceste religii trebuie să-și declare absolutismul (pentru a-și atrage un larg electorat cotizant) spre binele "poporenilor fără carte", care astfel se rebusolează, devin oameni de nădejde "prin credulitatea lor smerită". Dar, printr-o asemenea abordare îi dai dreptate lui Marx (religia, opium al popoarelor) sau lui Titi Eminescu (religia, o frază inventată). Cel mai tare m-a șocat expresia "O conștiință mândră de sine e infinit mai departe de Dumnezeu decât o credulitate smerită." Eu cred că Dumnezeu în sine este mândru de exemplarele reușite ale umanității, care confirmă perfecțiunea Operei Sale. Dumnezeu iubește cu adevărat inteligența pătrunzătoare a geniilor, care cercetează răscolitor realitatea, care, în spirit alchimic, dizolvă viziuni expirate și coagulează viziuni noi. Și mai cred că Dumnezeu are oroare de proști (oricât de smeriți și evlavioși vor fi ei). Fiecare prost pune în pericol perfecțiunea Creațiunii Divine, fiind un evident rebut al acesteia. Pascal, așa cum amintești, vedea niște munți care despărțeau adevăruri absolute, extrem de diferite. Ideea că Dumnezeu își vrea copiii proști, dar pioși și veșnic îngenuncheați, cu lumânări aprinse între degete, ei bine, ideea aceasta este prea puțin dumnezeiască. |
14 daniel stanciu [din public] a spus pe 1 iunie 2014: |
| Fireste, Dumnezeu vrea inteligenti cucernici. Insa nici natangii piosi nu-i displac, fiindca evlavia le neutralizeaza excesele individualiste ("fudulia"). Un prost pios, fara a fi habotnic e pe gustul lui Dumnezeu, fiindca isi foloseste eficient (adica inteligent) resursele intelectuale limitate. Eu imi amintesc altceva despre Pascal. El nu se referea la adevaruri absolute, ci la failibilitatea legilor umane care gireaza dreptati relative. De altfel, invocarea lui Pascal in discursul tau iconoclast e total neinsiprata. El e un exemplu graitor de geniu pios. Francezul era convins ca inteligenta superioara nu valoreaza nimic in absenta credintei. Probabil, cei mai iubiti fii ai lui Dumnezeu sunt acei insi care se intorc la El, dupa ce l-au parasit pentru a venera Ratiunea. Cei care au constientizat sterilitatea spirituala a Ratiunii, cei care au inteles (in pofida inteligentei lor care i-a deturnat spre atomi, logaritmi si materialism dialectic) ca daca dragoste de Creator nu e, nimic nu e. Lui Dumnezeu nu-i plac geniile care rascolesc lumea materiala fara sa-L gaseasca. Ei sunt mai degraba pe gustul lui Lucifer, ingerul cel mai luminos si mai trufas din suita monarhului ceresc. Geniile necredincioase reitezeaza destinul ingerului cazut. Zbuciumul lor sufletesc e cauzat de folosirea inadecvata a luminii naturale a ratiunii (cum o numeste Descartes). Lumina lor e una rece, artificiala (ca a unui reflector) cata vreme e orientata spre lucruri, si nu spre propriul suflet. Sufletul lor e o pivnita muceda in care Dumnezeu adasta costeliv pazit cu strasnicie de gardianul constiintei (valorii) de sine. Fiindca sinele (eul care se autodetermina) e celalalt nume al uitarii de Dumnezeu. |
15 Agamiță [din public] a spus pe 1 iunie 2014: |
| Lady e singura persoană care m-a convins. Dar și Danilo argumentează frumos. Acum știu de ce am îndrăgit acest sait și nu-l mai părăsesc. |
16 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 iunie 2014: |
| Gargamel, singurul mod in care un ins te poate convinge este sa fie de acord cu tine. |
17 Agamiță [din public] a spus pe 2 iunie 2014: |
| De acord cu tine, Danilo. Mai convins total prin comentariul cu nr. 16. Uneori ești extrem de convingător. |
18 Veta. M.Arin [din public] a spus pe 2 iunie 2014: |
| Gargamiță! Pe tine te conving doar lingușitorii! Cu Daniel n-ai nimerit-o. Dolofanule! |
19 Altcineva [utilizator înregistrat] a spus pe 2 iunie 2014: |
Numai tu m-ai convins, fiind mai convingător, deși acum nu mai e luna mai.  |
20 emy grant [din public] a spus pe 20 septembrie 2014: |
| Cautand eu un antonim pentru "principiu" (si negasind ca antonim decat conceptul "fin"), am ajuns pe aici. Contrar cuvintelor lui Dickens ("nimic nu-mi place mai mult decat omul fara principii") mie nu imi plac semeni ai mei care nu sunt depozitari ai principiilor (a nu se confunda "principiu" cu "prejudecata"). Conceptul "principiu" se con-juga cu conceptul "ratiune", iar acesta la randul sau, cu conceptul "minte". Nu ai minte . . . nu ai ratiune, nu ai ratiune . . . nu ai "principii". In principiu (ca sa fac un "joc de cuvinte") pentru a ajunge sa ai posesia principiilor nu trebuie sa le "inveti" ci sa le "deslusesti". Dar, ca sa ajungi la capacitatea de a deslusi, trebuie ca mai intai sa te dedai actiunii de a invata. Iar pentru a te dedica acestei actiuni, mintea iti trebuie imprescindibil. Asa ca, luind-o pe fir inapoi, e de spus ca cine nu poseda "minte" nu are acea capacitate de a "invata" care ii va permite sa ajunga a "deslusi". Fara o "buna minte" nu se poate ajunge la a avea o "buna ratiune" iar fara asta nu se poate ajunge la a fi posesor de principii. Cine poate demonstra ca se poate castiga un joc de sah fara ai respecta acestui joc, principiile, poate demonstra si ca viata traita in nerespectarea principiilor, este . . . umana. Ca sa nu plictisesc pe cel care cuvintele mele l-ar plictisi, gasesti stimate cititor, completari ale celor de aci in "ego-obiectivism". PS. Isus (ma rog, fiinta umana care a stat in spatele acestui nume) a fost (parerea mea) cel mai mare om politic de pana azi (tinand cont si de spatiul de timp caruia i-a fost contemporan). Vad pe aici ca sunt unii care asteapta (sau contrazic) vreo reincarnare fizica. Nici vorba. "Hard-urile traiesc principiile materialelor reciclate ceea ce ramane ramane doar "soft" (nu tot ce apartine softului, ci doar acea parte a informatiei care trece, ca sa zicem asa, ceva analogic testului Cooper in sport. Diferit de memoria artificiala (care este o "memorie moarta", neintrunind acele principii care duc la existenta "viului": zamislire/concepere, nastere, crestere, reproducere si moarte) acea memoria naturala care se numeste "minte", este o "memorie vie". Ne nastem avand "memorii RAM" diferite, dar nu conteaza atat capacitatea unei intreprinderi de a rafina (cand este vorba de a descoperi noi produse) cat mai ales capacitatea de a elabora. Ma rog, poveste lunga. Poate ne mai intalnim. |