Bâlciul
Mă ia de mână copilăria
Și zice:
-Hai să mergem până
La bâlciul albastru din cer!
-N-am cu ce!-îi răspund-
Nu mai am decât
O lacrimă, un surâs
Și um dinte de aruncat
Peste casă...
-Și totuși, hai să mergem
Până în văzduh,
Să ne dăm de-a dura
Pe toboganul norilor
Până într-o altă zi...
-N-am cu ce! - îi strig
Tu nu vezi cât
De departe și de târziu
Am învățat să visez?
Tu nu vezi că eu zbor
Altfel - pe dinăuntru!
poezie de Daniel Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Zaharia. [Vezi poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre nori, poezii despre dinți, poezii despre copilărie sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.