Gândurile unui mogul

Opriţi orânduiala cea crudă şi nefastă
Care a dus românii la sărăcie cruntă,
Nu mai avem nimic din ce-am avut, o vastă
Speranţă de mai bine spre vârsta căruntă.

Nu mi avem nimic din ce-am avut odată
Când sărăcia nostră urma a fi oprită,
Venind la cârma ţării gândirea lui ciudată
De marinar fără cărare, dar şi fără ispită,

Ne-a demonstrat adesea că n-are o virtute
De-a ne conduce ţara la un vremelnic ţărm,
Şi-a dezbinat poporul cu vorbele-i pierdute
În sihăstria faptei, minţind şi mult şi ferm.

Cultura lui a fost şi este-n cap să aibă
Prin fraudă adesea mult mai mult ca toţi
El pune peste rana poporului o zgaibă
Ce supurează încă, în noi compatrioţi.

El n-a ştiut ce-i mila pentru săracii ţării,
I-a pus ca să trudească, dar totul a distrus.
N-au unde să câştige o pâine-n faptul zării,
Şi caută să plece din ţară spre marele apus.

El sfarmă edificii, salarii plafonează,
Nu ţine cont de Legea în Parlament votată,
El merge spre-ntuneric şi ţara o sfidează,
Amplificând o strategie de mafioţi curtată.

poezie de Nicu Petria (14 aprilie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!